Editorialul ziarului britanic conservator The Telegraph observă că „noua politică” proclamată de nou numitul premier Andy Burnham a început să se prăbușească la numai 24 de ore de la preluarea funcției, dat fiind că laburiștii s-au întors de fapt la vechile năravuri. Burnham a anunțat sfârșitul „facționalismul” și refacerea „stabilității”, or, prima sa măsură a fost epurarea din guvern a facțiunii loiale antecesorului său, Sir Keir Starmer.
Impozitul pe avere, plafonarea chiriilor și încă o rundă de descentralizare sunt de fapt măsuri reciclate: „toate au mai fost încercate, toate au eșuat deja”. Iar „țara nu-și prea mai permite greșeli. Burnham a moștenit o economie care șchiopătă, dependentă de îndatorare, un șomaj scăpat de sub control în rândul tinerilor și niveluri monstruoase de dependență de asistența socială”. Și săptămânalul The Spectator constată că „blitzkreig”-ul măsurilor sociale ale noului premier s-a împotmolit în a treia zi de mandat. Principalii doi piloni ai ameliorării nivelului de trai nu au fundație.
Anunțata suspendare a TVA-ului la energie electrică trebuia finanțată din bugetul destinat inițial implementării unei cărți de identitate digitale, numai că acel buget pur și simplu nu a fost alocat vreodată. Mărirea venitului minim impozabil, pe de altă parte, ar văduvi Trezoreria de 5 miliarde de lire, pe când contribuabilului nu i-ar aduce în plus decât 100 de lire „amărâte” pe an. E concluzia la care ajunge și editorialul cotidianului The Times, după care Burnham vorbește „prea mult despre mărirea cheltuielilor publice” și „insuficient despre cum le va finanța”. Cheltuieli care nasc temeri privind un buget „socialist” la toamnă.
The Financial Times conchide că „Burnham ar putea fi eșecul de care Regatul Unit avea oricum nevoie”, întrucât „politicile etatiste trebuie implementate până la distrugere pentru ca reformele serioase să fie în sfârșit întreprinse”. „Țara nu-și va repara vreodată sistemul de asistență socială, care e o piatră de moară la piciorul companiilor și al sectorului subfinanțat al apărării, până când nu vom fi epuizat toate alternativele. Burnham e ultima alternativă rămasă. Să-i lăsăm încă o dată mână liberă statu-quo-ului sub conducerea unui dreptcredincios al paternalismului «impozitează-și-cheltuie». Iar apoi electoratul va accepta schimbarea.”
