Valul de căldură crește factura la energie și ne arată, în plus, și cât de vulnerabil a devenit Sistemul Energetic Național (SEN), susține, într-o analiză publicată sâmbătă, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță.
‘De fiecare dată când temperaturile urcă, consumul crește, aparatele de aer condiționat funcționează la capacitate maximă, iar prețurile energiei electrice explodează. Este o explicație comodă, dar incompletă. Valul de căldură nu este cauza problemei, ci doar testul care arată cât de vulnerabil a devenit sistemul energetic din România. (…) Creșterea efectivă a consumului produsă de caniculă este, de regulă, între 80 și 120 lei pe lună, iar în locuințele de la ultimul etaj, cu suprafețe vitrate mari, neumbrite, unde aerul condiționat merge aproape continuu poate depăși 180-230 lei.
De remarcat că această majorare este determinată în principal de consumul mai mare al locuinței, nu de variațiile zilnice ale prețului angro. Chiar dacă prețul energiei pe piața pentru ziua următoare crește puternic în zilele caniculare, un client casnic cu contract la preț fix nu vede imediat această volatilitate în factură; efectul direct este consumul suplimentar, iar eventualele creșteri ale preturilor se reflectă doar atunci când furnizorii își actualizează ofertele sau expiră contractele existente’, explică specialistul.
Potrivit șefului AEI, în timp ce România înregistrează unul dintre cele mai ridicate prețuri ale energiei electrice din regiune, adevărata întrebare nu este de ce consumăm mai mult, ci de ce nu mai putem produce suficient în momentele în care avem cea mai mare nevoie de energie.
‘Când cererea crește, România ajunge să importe volume tot mai mari de electricitate, iar această dependență se vede imediat în prețuri. Problema este că nici vecinii noștri nu au surplus. Grecia, Bulgaria, Ungaria și alte state din Europa de Sud-Est trec prind același episod de consum ridicat. Ucraina continuă să absoarbă cantități importante de energie din regiune. În aceste condiții, piața nu mai funcționează ca un mecanism de echilibrare, ci ca o competiție pentru o resursă limitată. Cine are nevoie de ultimul megawatt-oră disponibil îl cumpără la cel mai mare preț, iar acel preț ajunge să fie reper pentru întreaga piață. Adevărata vulnerabilitate a României este că a ajuns să depindă de importuri exact în momentele în care energia este cea mai scumpă. Nu importăm energie ieftină în perioade de excedent european. Importăm energie atunci când întreaga regiune este în deficit. Diferența dintre cele două situații înseamnă sute de milioane de euro care pleacă anual din economia românească’, este de părere Dumitru Chisăliță.
Specialistul subliniază că, în plus, congestiile din rețelele de transport agravează problema și chiar dacă în alte zone ale Europei există energie disponibilă la prețuri mai reduse, aceasta nu poate ajunge întotdeauna în sud-estul continentului din cauza limitărilor infrastructurii.
‘Rezultatul este o piață fragmentată, în care România și statele vecine plătesc mult peste media europeană. Ani la rând, România s-a bazat pe avantajul unui mix energetic diversificat: hidrocentrale, reactoare nucleare, centrale pe gaze și cărbune, completate în ultimii ani de energie regenerabilă. Însă diversificarea haotica nu mai este suficientă atunci când capacitățile disponibile în orele de vârf nu acoperă consumul intern. O parte dintre grupurile clasice au fost retrase sau funcționează limitat, hidroenergia depinde de condițiile hidrologice, iar producția din surse regenerabile rămâne dependentă de vreme. Fără suficiente capacități flexibile și fără sisteme de stocare dezvoltate, importurile devin soluția implicită’, notează sursa citată.
În opinia lui Chisăliță, valul de căldură din aceste zile transmite un semnal clar: România nu are doar o problemă de prețuri, ci una de securitate energetică.
