ÎCCJ a lansat azi unul dintre cele mai severe avertismente instituționale din ultimii ani în privința modificărilor aduse procedurilor din Justiție. În urma modificării în parlament, zilele trecute, a Codului de procedură penală, Secțiile Unite ale instanței supreme au decis să sesizeze CCR, susținînd că noua lege riscă să afecteze grav dreptul la apărare, coerența actului de justiție și chiar caracterul echitabil al procesului penal. Acuzații extrem de grave și care vin de la cel mai înalt nivel al justiției, la adresa unei inițiative legislative inițiate – caz unic – de parlamentari, practic, de la toate partidele și care a trecut cu 284 de voturi pentru și unul singur contra, de la SOS.
În esență, judecătorii ICCJ transmit un mesaj extrem de clar: așa-zisa tentativă de ”accelerare și simplificare a procedurilor penale” poate duce la slăbirea garanțiilor fundamentale care protejează cetățeanul în fața statului.
Una dintre cele mai dure critici privește modificările aduse procedurii camerei preliminare, etapa în care un judecător verifică legalitatea anchetei și a probelor înainte ca dosarul să intre efectiv în judecată. Potrivit ICCJ, legea introduce mecanisme noi de reunire ori separare a dosarelor fără să le integreze coerent în actuala arhitectură procedurală. Instanța supremă avertizează că noile reguli pot genera blocaje, contradicții și situații absurde în care aceeași probă ar putea fi considerată legală într-un dosar și nelegală în altul.
Judecătorii atrag atenția că actuala structură a CPP nu permite asemenea intervenții fără a afecta logica întregului sistem. În opinia ICCJ, modificările nu sunt doar tehnice, ci creează riscul unei justiții incoerente și imprevizibile.
Un alt punct critic vizează eliminarea obligației de citare pentru termenele ulterioare din camera preliminară. Noua lege prevede că, după primul termen, părțile nu vor mai fi chemate oficial la instanță, avînd obligația să „urmărească parcursul dosarului”.
ICCJ consideră însă că această formulare este vagă și periculoasă. Instanța întreabă, practic, cum ar trebui cetățeanul să își urmărească dosarul: prin portalurile instanțelor, zilnic, permanent? Ce se întîmplă dacă sistemele informatice nu funcționează, dacă datele nu sunt actualizate sau dacă persoana nu are acces constant la internet?
În opinia judecătorilor, noua regulă transferă asupra celui judecat riscurile și deficiențele infrastructurii judiciare și poate duce la situații în care oameni citați legal doar o singură dată să piardă termene decisive fără să știe că acestea au fost stabilite. Situație probabil unică în lume.
Instanța supremă avertizează că dreptul la apărare nu poate fi redus la obligația cetățeanului de a verifica permanent site-urile instanțelor. Participarea efectivă la proces presupune informarea oficială și clară a părților, iar citarea nu este un simplu formalism birocratic, ci una dintre garanțiile fundamentale ale unui proces echitabil.
ICCJ merge mai departe și afirmă că modificările pot produce discriminări indirecte între cetățeni. Judecătorii subliniază că legea pleacă de la presupunerea nerealistă că orice persoană are acces permanent la internet și competențe digitale suficiente pentru a urmări online evoluția unui dosar penal.
Cei mai afectați ar putea fi tocmai cei vulnerabili: persoane în vîrstă, oameni fără resurse materiale, persoane aflate în detenție sau cetățeni din medii defavorizate. Pentru aceste categorii, spune instanța, monitorizarea permanentă a unui dosar poate deveni imposibilă în practică, ceea ce ar putea transforma dreptul la apărare într-un drept pur teoretic.
Poate cea mai importantă critică formulată de ICCJ privește însă regimul probelor și al actelor de urmărire penală. Noua lege prevede că anumite decizii luate în camera preliminară privind legalitatea probelor vor deveni definitive și obligatorii pentru întregul proces.
