Adrian Codirlașu, președintele CFA România- asociația profesioniștilor în investiții financiare și unul din cei mai respectați economiști, a schițat o imagine sumbră a provocărilor care urmează. „Cu un asemenea deficit, statul nu are cum să impulsioneze economia, ci dimpotrivă va încerca să ia din economie”, a spus el într-o conferință susținută marți, indicând datele din trimestrul al doilea care arată că, în timp ce valoarea adăugată brută din economie a scăzut, doar taxele mai mari au împins PIB-ul în teritoriu pozitiv.
Codirlașu anticipează că creșterea PIB-ului va oscila în jur de 0%, consumul (principalul motor al creșterii economice) scăzând deja în august. „Trebuie să vedem ce se întâmplă în septembrie — dacă această scădere este o tendință sau e un fenomen conjunctural”, a observat el. Pentru 2026, Codirlașu proiectează doar o creștere modestă de 0,5 la sută, dependentă de fondurile europene care ar putea dura șase până la nouă luni să intre în economie odată ce România se angajează să le acceseze.
„Am ajuns într-o combinație extrem de nefericită: o economie stagnantă sau care scade și o inflație ridicată”, a spus Codirlașu. „Dacă banca centrală scade dobânda, va accelera inflația. Dacă o crește, accentuează reculul economiei. Iar statul nu are absolut deloc spațiu fiscal pentru a încuraja economia.”
Guvernul pare să urmeze ceea ce literatura financiară numește „represiune financiară” — folosirea inflației și a taxării pentru a reduce valoarea reală a datoriei publice. Autoritățile au impus taxe pe bănci, depozite și piețele de capital, scutind în același timp obligațiunile guvernamentale pentru a orienta investitorii către finanțarea statului.
„Acest lucru duce la dobânzi real negative, astfel încât guvernul să dea înapoi mai puțină putere de cumpărare decât primește”, a explicat Codirlașu. „Prin inflație, guvernele reduc valoarea datoriei publice raportată la PIB, în timp ce restul economiei plătește prin prețuri mai mari.”
Prețurile bunurilor și serviciilor cresc, dar salariile nu țin pasul cu inflația, astfel că oamenii simt cum le scade valoarea economiilor.
Șomajul crește pe fondul cererii scăzute și a reducerii producției, ceea ce duce la o deteriorare a nivelului de trai și la probleme sociale suplimentare.
Investițiile și inovația stagnează; companiile sunt reticente să dezvolte afaceri noi sau să extindă activitatea pe fondul incertitudinii financiare.
Partea proastă e că în stagflație politicile economice uzuale nu dau rezultate: dacă se încearcă combaterea inflației prin creșterea dobânzilor, stagnarea economică se agravează; dacă se relaxează politicile pentru stimularea economiei, inflația se inflamează.
