O filozofie bugetară sănătoasă ar fi trebuit să înceapă cu modernizarea infrastructurii care să atragă mari investiții autohtone și străine, să pună pe picioare și să subvenționeze linii de producție în sectorul agro-zootehnic, în silvicultură și pescuit, în industria de confecții, în metalurgie și siderurgie, în minerit. Explicit, statul nu a antrenat subvenții sau facilități pentru producătorii privați, astfel încât laptele să ajungă pe galantare ca produs finit de brânzeturi, ori tonele de lână, căreia oierii cu mii de oi îi dau foc, să ajungă pe umerașe în magazine sub forma confecțiilor naturale care să poată înlocui astfel chinezăriile din poliester. Nu mai vorbesc de industria pielăriei, care a dispărut cu totul, fiind suplinită fie de importurile de încălțăminte din piele naturală la prețuri piperate din țările cu tradiție în această ramură, vezi mai ales Italia, fie de produsele sintetice din vinilin, via China, Bangladesh, Sri Lanka, spune Deutsche Welle intr-un comentariu intitulat „De ce Ilie Bolojan nu pariază pe investiții?”.
Astfel de investiții, pe termen mediu, s-ar întoarce la buget printr-o politică bine gândită a taxelor și impozitelor. Doar în acești termeni, rata TVA, de pildă, ar putea fi stabilită fără probleme la valoarea de 24% sau chiar mai mult, dar cu o condiție. Să luăm, de exemplu, azimutul unei țări din fostul lagăr comunist, anume Polonia. Acest jucător extrem de vocal din blocul Uniunii Europene operează cu cota normală de TVA de 23%, însă cotele reduse sunt de 5% și 8%. De la 1. august, guvernul Bolojan, ca să fim corecți,Ilie Bolojan, și-a asumat prin legea 141 cota normală de TVA de la 19% la 21%, însă cota redusă a crescut-o la 11%, inclusiv la produsele alimentare de bază, la manuale și tot ce înseamnă carte. Doar 5,3% dintre români au cumpărat anul trecut cărți tipărite. Procentul va fi și mai mic odată ce prețurile deja au fost majorate de edituri. Asta în condițiile în care, potrivit Eurostat, 70% dintre români nu au citit nici o carte în ultimul an, indicator care ne plasează pe ultimul loc în Uniunea Europeană.E un fel de talmeș-balmeș: operatorii comerciali de pe piață au mărit deja prețurile produselor, mult mai mult decât creșterea cotei pe valoarea adăugată, însă muritorii de rând, amărâții de pensionari care trăiesc de azi pe mâine, bătrânii țărani care nu mai au vlagă să cultive cartofi și îi cumpără de la piață unde angrosiștii fac legea, lumea sleită a mahalalelor, șomerii cu foaia de parcurs către oamenii străzii, numără ultimul bănuț înainte de a cere piețarului o legătură de pătrunjel.



