de Adriana Stoicescu, judecător
“Dar ce mai ştim? Cǎ vreo 15 ani justiția din România nu a deranjat pe nimeni dintre cei care au confiscat țara asta. Marile Condamnǎri pentru corupție au apǎrut abia după 2005 când simulacrul de PNA s-a transformat în DNA și Europa începea să facă presiuni că urma să ne integrăm.(…)
Avem dosare de corupție de sute de milioane de euro care s-au prescris sau au fost închise fie cu contribuția CCR, fie cu modificările la legile justiției făcute de PSD în 2017 și 2018, fie pentru cǎ dosarele au fost prost întocmite. E un sistem de justiție care nu funcționează.
(…)Tot sistemul ăsta de justiție ne e dator cu niste dosare care sunt răni deschise: dosarul Revoluției, dosarul Mineriadei 13-15 iunie (blocat procedural zeci de ani), dosarul 10 august 2018 care a trebuit sa fie redeschis si care probabil cǎ va dura şi el ani de zile.
Sistemul de justiție nu e revoltat de propria neputință, ridică din umeri și fiecare parte a lui o invinuieste pe alta.”
Tudor Chirilă, principalul şi, până acum, singurul consultant al băieţelului cu carneţelul, pe probleme de justiţie.
Domnul certat cu cearşafurile, nu vreţi dvs să veniţi în locul meu?
Poate aşa va începe justiţia asta să funcţioneze, măcar un pic.
Aşa, “neşte” presiuni să ne lege pe toţi, nu faceţi?
Până atunci, poate trageţi o fugă până aici, în provincie.
Vă aşteaptă un dosar cu vreo 30 de volume de urmărire penală, la care au lucrat poliţişti, nu puţini, procurori vreo 2, iar eu trebuie să dau soluţia.
Singură.
L-am citit până acum de 2 ori, urmează încă o tură.
Pentru că, fiind nu doar coruptă, ci şi proastă, nu înţeleg totul din prima.
Apoi, mai am deja, pentru 13 august, şedinţa de vară (vacanţă, cum ar veni) vreo 15 apeluri.
Toate au cel puţin trei volume, pe care, ce să vezi, trebuie să le citesc. Şi iar să le citesc.
Apoi va veni şedinţa din 8 septembrie, cu vreo 20 de apeluri, încă nu ştiu câte volume mă aşteaptă.
Deja am fost în şedinţă, cu boxa plină cu traficanţi de droguri şi criminali.
Dar, ştiu, sunt îmbuibată şi nesimţită.
Am un salariu greţos de mare pentru o muncă de nimic, fără responsabilitate şi fără consecinţe.
Doar nişte hârtii plimbate de colo colo.
Vă sunt datoare cu nişte soluţii, eventual cum mi le-ar dicta acoliţii dvs.
Desigur, voi fi vinovată pentru prescrierea faptelor în unele dosare, pentru că aşa aţi decis dvs, între două cântări, iar poporul vă ascultă şi vă aplaudă şi vă aprobă.
Şi sânge de magistrat doreşte, căci asta-i pohta ce-aţi pohtit.
Şi pentru că tot vă e dor de DNA-ul pe rit vechi, de cătuşe şi circ, de mizerii şi minciuni, până la momentul pe care îl visaţi, când se vor întoarce corifeii dreptăţii pe cai albi, voi scrie şi voi scrie şi iar voi scrie, până când, cu un pumn de ţărână, ne veţi închide gura.
Şi după aia vă voi bântui.
Pentru că adevărul trebuie spus, cu orice risc.
