de Attila Somfalvi, analist și consultant politic (Israel)
În cea de-a doua zi, primul război israelo- iranian pare a fi o arhitectură operațională meticulos planificată de Israel, cu scopul de a da înapoi cu câțiva ani buni structura de securitate a regimului ayatollahilor. Tactica folosită de Israel în lovitura inițială, dar și în orele care au urmat, amintește izbitor de ceea ce s-a întâmplat recent în Liban, bastionul principal al proxy-ului sângeros al Iranului – Hezbollah. Acolo, sprijinită de informații excepționale adunate timp de ani și de acțiuni de tip James Bond ale Mossadului, Israel a reușit să distrugă Hezbollah și să-l aducă în genunchi – până în punctul în care organizația a cerut un acord și un armistițiu, pentru a ieși din capcana strategică în care fusese prinsă.
Modelul iranian nu este departe de cel libanez, combinat cu cel sirian. Cu alte cuvinte, escaladarea pe care Israelul a pus-o în practică în războiul cu Hezbollah este acum aplicată, rapid și sistematic, și în Iran. În punctul culminant al acestui proces, Israel l-a eliminat pe Hassan Nasrallah, succesorii săi și întreaga conducere a organizației. În paralel, a dezarmat Hezbollah, forțându-l să ceară încetarea focului. Astăzi, statul libanez continuă ceea ce a început Israel.
În Iran, până acum, am văzut pași similari – dar nu identici. Au fost eliminați lideri importanți, iar acum Israelul distruge, unul câte unul, capacitățile esențiale ale regimului. Fabricile care susțineau mașinăria morții a republicii islamice sunt reduse la cenușă. Lansatoarele de rachete sunt distruse. Programul nuclear. Armata. Apărarea aeriană. Când totul se va încheia, Iranul va fi doar o umbră palidă a ceea ce era acum trei zile.
Aici trebuie amintit modelul sirian, post-Asad: Israel a transformat Siria într-un coridor militar gol. Chiar în acest moment, cerul Iranului este controlat de Israel, ceea ce oferă IDF-ului libertatea de a lovi orice țintă dorește.
Întrebarea care se pune acum este care va fi următorul pas. Va merge Israelul pe „Opțiunea Oranim”? – lichidarea conducerii monstruozității islamiste? Este un scenariu posibil, pe măsură ce infrastructura militară a Iranului este distrusă. Uneori, este doar o chestiune de moment – rezultatul incapacității inamicului de a înțelege noua realitate. Asta i s-a întâmplat lui Nasrallah. Nu a înțeles publicul israelian. Bătrânul iranian în robă – nici el nu înțelege. O singură greșeală de calcul în plus – și soarta lui ar putea fi pecetluită. Este o chestiune militară, de informații, dar mai ales psihologică.
