Romanul din 2012 al sociologului Alfred Bulai, acuzat de hărțuire sexuală a studentelor și folosirea funcției în scop sexual, include scene cu o minoră goală, cu care interacționează protagonistul romanului, reprezentare a autorului. Scena include elemente foarte similare cu mărturii studentelor agresate de profesorul de la SNSPA.
„Acest roman este o reproducere exactă a gândurilor și momentelor de maximă tensiune prin care am trecut în anii cei mai tulburi ai vieții mele”, a explicat Alfred Bulai despre „Scriitorii”, publicat în 2012, pe site-ul personal.
În capitolul 9 al romanului, protagonistul, inspector la Ministerul Educației înainte de 1989, întâlnește în toaleta unei școli o elevă dezbrăcată.
„O elevă stătea în picioare fără pantalonii și fără chiloții, doar cu un tricou pe care îl ținea cu mâinile ridicat foarte sus”, scrie Bulai în romanul foileton. Scena seamănă izbitor cu mărturiile unor studente, cărora sociologul le-a cerut să își ridice tricoul și să-și dea jos chiloții în fața lui, pentru a dovedi că sunt dezinvolte.
După ce pleacă spre cancelarie, inspectorul interacționează și cu lenjeria intimă a fetei.
„Abia atunci am observat că ieșisem cu pantalonii fetei în mână. Am dat să îi răsucesc, ca să nu se vadă așa bine ce sunt, dar din ei a căzut o pereche de chiloți cu dantelă. I-am luat de pe jos și am fugit din nou în toaletă. Fata mă aștepta în ușă veceului, semn că eram foarte previzibil. M-am uitat în altă parte și i-am întins hainele aproape ca un retardat, cerându-mi scuze fără oprire”, mai scrie Alfred Bulai în roman.
„Eleva nu părea chiar elevă. Oricum nu de școală generală! Era o adolescentă, poate că era elevă la liceu, poate chiar îl terminase.
– Tovarășe inspector, credeați că scăpați așa ușor! I-ați murdărit oribil așa că mi-i spălați!
Fata s-a aplecat pe lângă portiera deschisă și mi-a băgat ceva în buzunar. S-a întors apoi și a plecat fără să spună nimic altceva. Am băgat mâna în buzunar și am pipăit cu vârful degetelor o cârpă cu dantelă. Nu am simțit nevoia să o scot, îmi imaginam ce era. Ce răzbunare pe impolitețea mea, m-am gândit”, se încheie incidentul descris de Alfred Bulai în capitolul 9 al romanului „Scriitorii”.