Deutsche Welle: Probleme din ce în ce mai mari pentru Petro Poroşenko

Le-a promis oamenilor reforme şi perspectiva aderării la Uniunea Europeană. Cu sloganul electoral „Pentru o viaţă mai bună”, omul de afaceri şi politicianul Petro Poroşenko a fost ales preşedinte al Ucrainei în urmă cu un an. Noul şef de stat a anunţat că va reforma ţara după modelul european. Dar îndoiala că va reuşi să-şi respecte promisiunea creşte pe zi ce trece.

Numai reforme lente în perioada de tranziţie. Iar apropierea de Uniunea Europeană se dovedeşte a fi mai anevoioasă decât s-a crezut. La recenta reuniune la vârf de la Riga, Bruxelles-ul a promis sprijin şi-n continuare Kievului. Acordul de liber schimb, definitivat cu multă vreme în urmă, ar trebui să intre în vigoare în 2016. Însă lupta pentru anularea vizelor de călătorie continuă. Iar perspectiva aderării Ucrainei la Uniunea Europeană nu mai intră în discuţie deocamdată. UE este atentă la interesele Rusiei. De aceea e prudentă în privinţa aderării Ucrainei.

Departe de o viaţă mai bună

Ucraina se zbate între faliment şi război. În prezent, Kievul negociază cu Fondul Monetar Internaţional pentru obţinerea unor noi credite. În iunie se va stabili ce şi cum. Posibile scenarii: reeşalonarea datoriilor sau anularea unei părţi din datorii, după cum solicită, în prezent, conducerea ucraineană. Ţara riscă să intre în faliment. Pe pieţele financiare consecinţele ar fi considerabile. Pentru Ucraina ar fi şi mai grav.

De la debutul crizei, nivelul de trai al populaţiei a scăzut dramatic şi-ar putea continua să scadă. Ucrainenii sunt mai departe ca niciodată de o viaţă mai bună. Aceasta este trista realitate. Unul dintre motive ar fi şi conflictul cu separatiştii din est, susţinuţi de Moscova.

Bernd Johann

Pe termen lung, Ucraina nu poate susţine cheltuielile militare uriaşe aferente. Chiar dacă Guvernul şi Consiliul Naţional al Apărării vor să lase impresia că există o soluţie militară, nu-i aşa. O demonstrează înfrângerile suferite în ultimele luni pe câmpul de bătălie. Iar criza financiară a Ucrainei se extinde.

Soluţii pentru conflictul din est

Presiunile asupra lui Petro Poroşenko sporesc. Preşedintele pare încrezător în victorie. Şeful statului apare, demonstrativ, în uniformă militară în faţa soldaţilor. Clar, Ucraina e ameninţată şi trebuie să se apere. În estul ţării se profilează o nouă escaladare a conflictului: separatiştii au luat în vizor importantul punct strategic, oraşul-port Mariupol. Ucrainenii se aşteaptă oricând la un atac.

Dar puterea se manifestă şi prin disponibilitatea de dialog şi compromis. Mai ales în discuţiile cu politicienii străini, Poroşenko demonstrează că are această capacitate. Preşedintele Ucrainei îndeamnă la soluţii politice. Sub acest aspect e în deplin acord cu Germania şi celelalte ţări europene. Occidentul face presiuni asupra Moscovei impunând sancţiuni.

Însă şi cu separatiştii vor trebui purtate negocieri. Armistiţiul încheiat acum mai bine de trei luni este mai mult decât fragil. Aplicarea şi respectarea acordului parafat la Minsk este singura cale prin care Ucraina poate evita vărsarea de sânge în continuare.

Lupta contra oligarhilor

Ucraina poate fi stabilizată politic şi economic numai prin înlăturarea oligarhilor. Corupţia şi nepotismul încă sunt în floare. O mână de oameni, din diverse tabere, domină sectoarele-cheie ale ţării. Legile nu par a fi valabile şi-n cazul lor. Până acum, nici vorbă de vreun progres în lupta contra oligarhilor. Ca atare, criticile la adresa Guvernului de la Kiev se înmulţesc. Pe bună dreptate. Mulţi ucraineni îl acuză pe premierul Arseni Iaţeniuk de reavoinţă în procesul de reformare a sistemului. Premierului i se cere demisia pe un ton din ce în ce mai ferm.

Iar Poroşenko? Şi preşedintele se codeşte, mai ales când i se cere să limiteze puterea oligarhilor. Probabil o face din cauză că el însuşi este unul. Când a fost ales în funcţie a promis că va renunţa la afacerile sale, dar n-a făcut-o. Dacă într-adevăr vrea o viaţă mai bună pentru poporul ucrainean, Poroşenko va trebui să fie în fruntea luptei contra oligarhilor. Şi are nevoie de un premier care să fie de partea sa, de un partener politic cu care să tragă la aceeaşi căruţă.