Academicianul Nicolae Manolescu: Unii purtători de vorbe au fost de acord cu greva, alții, nu. Dar prea puțini au pus accentul unde trebuie și, printre ei, ca dirijori ai protestelor, sindicaliștii. Sigur, nivelul scăzut al salariilor, invocat unanim, reprezintă o mare problemă. Dar nu singura. Ca de obicei, prin atribuția lor de bază, sindicatele nu numai o scot în față, dar le uită cu desăvârșire pe toate celelalte probleme pe care le are școala românească, cum ar fi: starea clădirilor, multe, lipsite de autorizațiile cuvenite pentru funcționare, closetele în curte din cauza lipsei de apă curentă, lipsa electricității, și nu doar în localități de pe coclaurii Apusenilor, dar și la Corbeanca, lângă Capitală

Reputatul cărturar Nicolae Manolescu îngroașă lista criticilor liderilor sindicali din învățămînt, acuzîndu-i, în contextul grevei cadrelor didactice, de populism și de ignorarea problemelor reale din sistem, transmite Inpolitics.

”Unii purtători de vorbe au fost de acord cu greva, alții, nu. Dar prea puțini au pus accentul unde trebuie și, printre ei, ca dirijori ai protestelor, sindicaliștii. Sigur, nivelul scăzut al salariilor, invocat unanim, reprezintă o mare problemă. Dar nu singura. Ca de obicei, prin atribuția lor de bază, sindicatele nu numai o scot în față, dar le uită cu desăvârșire pe toate celelalte probleme pe care le are școala românească, cum ar fi: starea clădirilor, multe, lipsite de autorizațiile cuvenite pentru funcționare, closetele în curte din cauza lipsei de apă curentă, lipsa electricității, și nu doar în localități de pe coclaurii Apusenilor, dar și la Corbeanca, lângă Capitală, absența cabinetelor medicale, a bibliotecilor, a laboratoarelor și a sălilor de sport, și pe alt plan, degradarea procesului de învățământ, pe care măsurile de reformă în curs de a fi adoptate de către Parlament o vor accelera, programele „descărcate“ și orientate de corectitudinea politică, „modularea“ calendarului școlar, prăbușirea autorității și prestigiului dascălilor” scrie Manolescu în ”România literară”.

”Mai nimic din toate acestea nu pare să-i intereseze pe sindicaliștii din învățământ care cer blocarea anului școlar dacă nu cresc salariile. Cu alte cuvinte, dând dovadă de același populism, ca și acela al politicienilor. Și, ca și politicienii, inversând cauzele și efectele: salariile mizere nu sunt decât efectul proastei funcționări a școlii românești și al concepției pedagogice eronate, eventuala majorare a salariilor nefiind o soluție pe termen lung și nici măcar una posibilă fără rezolvarea cauzei. Accentul trebuie pus pe cauze, nu pe efecte. Iar cauzele principale sunt, în fond, două: subfinanțarea cronică a școlii și concepția greșită pe care sistemul este bazat. Dacă despre subfinanțare se vorbește, despre concepție, mai rar, în orice caz, numai de către profesori, nu și de către sindicaliștii care-i cheamă acum pe aceștia la blocarea anului școlar” mai scrie academicianul.