Eurasia se află în plin proces de construire intensă a structurii sale economice și politice: țările continentului își depășesc dependența față de Occident și își caută locul în noua lume policentrică. Crearea unui spațiu economic comun este un proces lung și care presupune o muncă asiduă, dar pe continent se dezvoltă deja câteva asociații multilaterale eficiente, care reprezintă începutul a ceea ce ar putea deveni Eurasia dacă marile economii ale continentului vor da dovadă de bunăvoință, scrie Andrei SUȘENȚOV, director de programe al Clubului ”Valdai”.
În același timp, unele părți ale Eurasiei încă păstrează riscuri de instabilitate. Pe de o parte, Orientul Mijlociu rămâne cea mai mare concentrare de conflicte politice și istorice: Siria și Libia continuă să fie fragmentate, mocnește un conflict civil în Yemen, Irakul este divizat după principiul confruntării civile, rămâne nerezolvată problema kurdă și conflictul arabo-isralian. Apar noi probleme: se observă o revărsare de instabilite dinspre Caucazul de Sud spre Orientul Mijlociu, rămân încurcate relațiile dintre Azerbaidjan și Iran. Pe de altă parte, rivalitatea dintre Arabia Saudită și Iran devine mai puțin acută, părțile fiind dispuse să analizeze un proces de normalizare a relațiilor bilaterale. În plus, are loc o sincronizare economică treptată a Orientului Mijlociu și a Asiei. China și India își consolidează poziția în regiune, iar piețele asiatice devin un punct nodal pentru țările din Orientul Mijlociu. Este de așteptat ca o astfel de integrare să se adâncească și pe mai depare, devenind obiectivul de dezvoltare a Orientului pentru întreg secolul XXI: devenirea unui spațiu economic și politic eurasiatic deschis la cooperare și dezvoltare.
Ordinea internațională în Orientul Mijlociu nu mai este determinată de forțe externe, ci se construiește cu eforturile statelor din regiune. Principalele centre de influență – Turcia, Arabia Saudită, Iran, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Irak, Israel și Algeria – joacă rolul principal în modelarea noului echilibru și a noului sistem de securitate regională. Poate cu excepția Israelului, toate s-au aflat într-o dependență istorică determinată de Occident, iar acum caută modelul optim de politică externă bazat pe suveranitate. În acest sens, Rusia este un partener firesc pentru țările din Orientul Mijlociu. Și, spre deosebire de perioada sovietică, Moscova nu este limitată la mentalitatea de bloc și abordează cu flexibilitate parteneriatul cu țările din regiune. Rusia este cel mai important participant la procesele din sfera securității regionale. Colaborarea ei strategică cu Siria, Iran, Algeria și alte țări are o importanță considerabilă în determinarea peisajului politic din regiune. În plus, Rusia promovează la nivel global ideea comună pentru țările regiunii de apărare a suveranității și independenței de statele Occidentului.
