de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics

”Pentru a ști ce se întâmplă acolo, e nevoie să vorbim cu ucrainenii. Doar că acest lucru nu s-a prea întâmplat. Am văzut că la noi o serie întreagă de politicieni s-au inflamat fără să verifice ce se întâmplă în fapt acolo” a spus ieri Klaus Iohannis despre lucrările Ucrainei în Deltă. Vom prezenta, în consecință, un document guvernamental oficial care dovedește că autoritățile de la noi au analizat minuțios situația de pe Bâstroe și consecințele dezastruoase ale lucrărilor încă de anul trecut, ceea ce anihilează discursul prezidențial și teza necunoașterii faptelor.
Ceea ce înseamnă că semnalul de alarmă tras zilele trecute de ”inflamatul”ministru Sorin Grindeanu s-a bazat fix pe cunoașterea profundă ”a ceea ce se întîmplă de fapt acolo”.

Pe 27 iulie 2022, Regia Autonomă Administrația Fluvială a Dunării de Jos Galați a transmis Direcției Transport Naval din ministerul Transporturilor un raport privind consecințele estimate ale adîncirii canalului Bâstroe de către ucraineni.

Iată avertismentele de maximă gravitate din raport:

”În urma analizării acestei situații, considerăm că adâncirea acestui braț va genera o serie de efecte negative, care se vor reflecta în activitatea de întreținere pe care AFDJ RA Galați o desfășoară conform obiectului de activitate pe Dunăre, atât pe Brațul Chilia, Brațul Tulcea și mai ales pe Canalul Sulina, cât și la gura de vărsare a acestuia în mare, prin Bara Sulina.

Astfel:

– Activarea Brațului Chilia și a Canalului Bâstroe va conduce la creșterea transportului aluvionar în aval spre vărsarea acestora în mare, cât și ulterior și în zona marina de coastă, urmând ca acestea să ajungă în Bara Sulina.
Acest fenomen se datorează faptului că defluenții din nord ai Brațului Chilia și a Stambulului Vechi, prin care se făcea vărsarea în mare în trecut, au suferit transformări hidrologice și morfologice radicale, datorită pierderilor în adâncime prin colmatarea în timp a acestora sau datorită posibilelor blocaje cu anrocamente, prin alunecarea malurilor și a lucrărilor hidrotehnice existente. Astfel, situația în sine a generat o schimbare a repartiției de debite solide și lichide, acestea amplificându-se în favoarea Brațului Bâstroe.

– Datorită existenței curentului marin cu direcția generală NE-SV și a vântului predominant NE, delta Brațului Chilia, respectiv aluviunile au migrat și au colmatat în timp gura de vărsare a Canalului Sulina, iar pentru viitor vor ajunge să închidă golful Musura, transformându-l în lagună. Spre exemplu, amintim apariția Insulei K, formată între gura de vărsare a Canalului Sulina și Brațul Chilia.
Acest efect de înnisipare a gurii de vărsare în mare a Canalului Sulina a fost contracarat de-a lungul timpului prin realizarea unor construcții hidrotehnice speciale, respectiv diguri de înaintare în mare, realizate longitudinal pe canal, cât și a jetelelor realizate pentru stabilizarea bancurilor aluvionare.
Aceste diguri longitudinale, submersibile și insubmersibile, au fost prelungite de către statul român, prin AFDJ RA Galați, anual, într-un ritm permanent către izobate mai adânci, în scopul asigurării unui autodragaj natural al Canalului Sulina la gura de vărsare în mare, în combinație cu dragaj de întreținere, realizat cu dragile proprii.

– Aceste lucrări rezolvau, pentru perioade scurte, problema menținerii adâncimilor de navigație. Zona de navigație nou creată se colmata destul de repede și astfel prelungirea acestora în timp s-a dovedit a avea un efect negativ datorită lungirii zonei de hara, evoluând în timp de la câteva sute de metri la circa 2 km în prezent.

– De asemenea, anual pentru menținerea adâncimilor de navigație, cât și a funcționalității digurilor, s-au înregistrat costuri semnificative atât pentru completarea cu anrocamente a acestora cu blocuri de piatră de 2-5 tone și piatră brută de 1 tonă, precum și datorită dragajelor intensive desfășurate la gura Canalului Sulina cu utilaje specifice, respectiv dragi cu cupe cât și cu dragi absorbante și refulante.
Prin aceste lucrări periodice de investiții, cât și de întreținere a digurilor și prin dragaje de întreținere, s-a încercat limitarea dezvoltării barei Canalului Sulina, având ca scop final menținerea și asigurarea adâncimilor de navigație conform recomandărilor Comisiei Dunării. Astfel, prin realizarea acestor diguri de înaintare în mare, de la gura Canalului Sulina, s-a încercat blocarea și limitarea înaintării aluviunilor aduse de brațul Chilia către gura de vărsare în mare a Canalului Sulina.

– Situația generată de lungirea anuală a digurilor de înaintare a condus în timp la dezechilibre pe litoralul de sud al Mării Negre, în ceea ce privește eroziunile țărmului în unele zone, cât și înnisiparea acestuia în alte zone, generând situații în care marea s-a retras foarte mult și zone în care au avut loc prăbușiri de terasamente, maluri sau terase. Măsurile privind înnisiparea și refacerea plajelor au condus, de asemenea, la costuri suplimentare pentru contracararea acestor efecte, precum și la unele probleme de mediu cu efecte directe asupra faunei și florei din zona Mării Negre, dar în ceea ce privește în mod direct activitatea regiei, ca efect nefavorabil, precizăm că migrarea aluviunilor de pe brațul Chilia spre gura de vărsare a Canalului Sulina a condus, așa cum am menționat mai sus, la intensificarea activității de dragaj de întreținere pentru asigurarea și menținerea adâncimilor de navigație de la gura Canalului Sulina.

– În cazul prelungirii anuale a digurilor de înaintare, s-a ajuns la amplificarea efectului de remuu ce s-a resimțit în amonte, datorită creșterii nivelului apei în orașul Sulina. Acest fenomen a condus, în timp, la înecarea gurii de debușare a canalizărilor și implicit la inundatii cu posibile probleme de mediu, datorită faptului că apa, în loc să fie deversată în Dunăre, a ajuns pe străzile din Sulina, ieșind astfel din canalizări. Situația în sine a generat costuri suplimentare pentru comunitatea locală prin alocarea de fonduri pentru proiecte de refacere a gurilor de deversare ape uzate în Dunăre.

– Un alt aspect negativ al remuului ce s-a înregistrat în amonte, pe Canalul Sulina, a constat în faptul că menținerea permanentă a apei la un nivel peste cel asigurat a condus la distrugerea digurilor, a apărărilor de maluri și a protecțiilor împotriva inundatiilor ale localităților riverane Canalului Sulina și implicit dezechilibre ale ecosistemelor din zona Rezervației Biosferei Delta Dunării, situație ce se va răsfrânge în final asupra faunei, florei și a comunităților de localnici ce trăiesc în zonă.

– Un alt aspect negativ îl constituie faptul că în timp, pe Canalul Sulina va scădea debitul de apă necesar menținerii adâncimilor de navigație, diminuând astfel efectului de autocalibrare și autodragaj, situație ce va conduce la cresterea costurilor pentru întreținerea semnalului navigabil prin realizarea unor lucrări suplimentare de dragaj sau prin realizarea altor lucrări hidrotehnice specifice, al căror scop va fi asigurarea și menținerea adâncimilor de navigație conform recomandărilor Comisiei Dunării.

– Aceste lucrări suplimentare pot provoca, atât pentru Canalul Sulina, cât și pentru Brațul Chilia și alte dezechilibre, datorită eroziunilor produse în albie și în maluri, situație ce poate genera o mare de apă dulce interioară, distrugând arealele și habitatele existente.

– Efectele dragajului și ale deversărilor de material rezultat din dragaj se vor evidenția și asupra distribuției scurgerii apei între Brațul Bâstroe și Brațul Stambulul Vechi, situație ce va duce la un impact transfrontalier datorat pierderilor de habitat (pești, păsări) precum și altor dezechilibre ecologice datorate adâncimilor și traficului de nave mari ce se va înregistra în timp, cu efecte ireversibile pentru natură, pentru comunitățile existente de-a lungul malurilor, cât și pentru activitatea Administrației.

– Totodată, considerăm că partea ucraineană nu se va opri doar la realizarea Canalului Bâstroe, ci va desfășura dragaj de întreținere permanent pe tot brațul Chilia și pe Stambulul Vechi, în punctele critice, pentru asigurarea și menținerea adâncimilor de navigație dorite a fi obținute prin proiectul propriu. Această situație prin care se dorește crearea unui brat cu adâncimi foarte mari va conduce la un antagonism în ceea ce privește scopul fiecărui stat pentru folosirea brațului Chilia, respectiv pentru Ucraina privind asigurarea desfășurării unui trafic maritim, iar pentru România pentru asigurarea condițiilor de navigație pentru un trafic fluvial.

– Menționăm că în prezent, România asigură pe Brațul Chilia și Stambulul Vechi până la Periprava semnalizarea costieră și plutitoare corespunzătoare desfășurării unui trafic fluvial de mărfuri și pasageri, necesarul pentru navigație fiind de 25 de decimetri și nu de 8-0 metri cât se dorește de către parte ucraineană pentru Chilia și Bâstroe.

– Conform Convenției de la Belgrad semnată în anul 1948, precizăm că navigația maritimă se desfășoară pe Dunăre cu ieșire la Marea Neagră prin Canalul Sulina, canal care asigură adâncimile necesare desfășurării traficului maritim cu nave de pescaj de 7,01 m, datorită întreținerii lucrărilor hidrotehnice existente și prin dragaj de întreținere.
Dragajul de întreținere se face pe Dunăre, atât pe Canalul Sulina, cât și la gura de vărsare a acestuia în mare, respectiv la Bara Sulina, în scopul asigurării și menținerii adâncimilor de navigație. Există un efect negativ datorat migrării spre sud a aluviunilor deltei brațului Chilia, care se suprapun peste aluviunile proprii ale Canalului Sulina”.