După 17 ani de aşteptare Macedonia de Nord a făcut următorul pas spre statutul de membru al UE. Dar nimeni nu se bucură şi asta se datorează revendicărilor absurde adresate ţării, spune Deutsche Welle într-un comentariu.
CE MAI SUSȚINE DW:
Pentru a-l cita pe Eugen Ionescu, „absurd e ceva care nu are niciun scop, sau ţel, sau obiectiv”. Mişcarea literară „Teatrul Absurdului”, al cărei reprezentant de frunte este dramaturgul româno-francez, descrie perfect în zilele noastre relaţiile dintre Macedonia de Nord şi Uniunea Europeană.
În complicatele relaţii dintre UE şi Macedonia de Nord, absurditatea nu doar că nu are obiectiv, dar însuşi scopul de a adera la UE a fost redus la absurd. Sună complicat şi într-adevăr este complicat.
Cei mai înalţi reprezentanţi ai Macedoniei de Nord şi ai UE şi-au ţinut marţi prima lor conferinţă interguvernamentală la Bruxelles. Alte patru ţări se află în procesul formal de negocieri în vederea aderării la blocul comunitar: Turcia, Serbia, Muntenegru şi Albania. Acestea toate au ţinut conferinţe interguvernamentale, deschizând calea procesului formal de negociere.
Cu toate acestea, Macedonia de Nord, care a devenit stat candidat la UE în 2005, nu va da startul negocierilor după conferinţa de marţi. Spre deosebire de celelalte patru state, Macedonia de Nord s-a îmbarcat în ceea ce dicţionarul bruxellez al formalităţilor descrie drept începutul procesului de deschidere a negocierilor.
În vederea deschiderii negocierilor, ţara va trebui mai întâi să-şi modifice Constituţia şi să includă minoritatea bulgară drept parte constitutivă a sa. Dar în Parlamentul macedonean nu există o majoritate de două treimi în favoarea acestui pas. Pe lângă opoziţia naţionalistă, şi mulţi intelectuali şi politicieni pro-occidentali se tem că aceasta ar încuraja noi aşteptări şi revendicări din partea Sofiei.
Ce solicită Bulgaria Macedoniei de Nord
În context, disputată nu este doar chestiunea modificării Constituţiei pentru a da satisfacţie minorităţii bulgare; tot ce este legat de revendicările Bulgariei adresate vecinului său balcanic este subiect de dispută.
Cei mai mulţi macedoneni din Macedonia de Nord se simt ofensaţi fiindcă Bulgaria nu-i recunoaşte ca naţiune şi nu le recunoaşte nici limba pe care o vorbesc. Cu ajutorul Franţei şi al altor ţări europene, Bulgaria a reuşit să impună propria interpretare a evenimentelor istorice drept condiţie de facto pentru progresarea Macedoniei de Nord în „cadrul de negociere”, care este şi document de bază şi foaie de parcurs pentru negocierile propriu-zise cu UE.
Inscripţia „absurd” poate fi aplicată lejer cadrului de negociere menţionat mai sus. Acesta conţine o declaraţie unilaterală bulgărească în care se pretinde că limba macedoneană nu există, fiind de fapt un dialect bulgar. De asemenea, conţine solicitări privind personalităţi istorice din Evul Mediu şi până la începutul secolului XX, incluse în manualele şcolare din Macedonia de Nord. Bulgaria insistă că regi şi revoluţionari din acele timpuri trebuie recunoscuţi ca etnici bulgari.
Bulgaria nici nu a încercat să-şi ascundă agenda. În timpul vizitei efectuate la Berlin în luna mai, preşedintele Bulgariei, Rumen Radev, a declarat răspicat: „Noi nu vom permite ca ‘macedonismul’ să capete legitimitate în UE”. Politica oficială bulgară descrie „macedonismul” drept ideologie care, după cel de-al Doilea Război Mondial, i-a transformat cu anasâna, „artificial”, pe unii bulgari în macedoneni. Această poziţie pleacă de la teza, mai degrabă hazardată, în special în Europa, că există naţiuni şi limbi create „natural”.
Adversar sau partener al UE?
Din pricina acestei controverse istorice, începând din 2019 Bulgaria a blocat prin veto în repetate rânduri începerea negocierilor de aderare între Macedonia de Nord şi UE. Acum UE a venit cu ceea ce numeşte un „compromis european” – o propunere care transformă disputa bilaterală dintre doi vecini balcanici într-o problemă a UE.
Când Macedonia a căpătat în 2018 denumirea oficială de Macedonia de Nord pentru a se satisface revendicarea Greciei, care, la fel ca şi Bulgaria, se leagă de istoria şi identitatea fostei republici iugoslave, ţării i s-a promis că are cale deschisă spre UE. Acum nimeni nu mai crede în astfel de promisiuni.
Bruxelles-ul a sperat că demararea procesului de negociere în vederea admiterii Macedoniei de Nord şi Albaniei în UE îi va demonstra ataşamentul faţă de ţările Balcanilor de Vest, îi va lustrui imaginea, concomitent cu reducerea influenţei exercitate de Rusia în regiune. Dar rezultatul este contrar. În Macedonia de Nord sentimentele antieuropene au crescut dramatic iar partidul filorus din ţară este tot mai popular.
Şi UE şi Macedonia de Nord s-au trezit într-o fundătură. Dacă Macedonia de Nord vrea să-şi continue drumul spre UE, va trebui să accepte condiţiile umilitoare puse de Bulgaria.
În esenţă, Macedonia de Nord are de ales între a nu-şi negocia identitatea şi atunci nu va fi niciodată admisă în UE, şi a accepta că cetăţenii săi nu vor intra niciodată în UE ca macedoneni care vorbesc limba lor macedoneană. Dacă UE va continua să sprijine astfel de revendicări, curând ar putea să aibă un nou adversar în Europa, în locul unui partener.
