Declaraţiile negaţioniste ale ambasadorului ucrainean în Germania, Andrîi Melnik, au fost aspru criticate – atît de către Israel, cît şi de către Polonia. Într-un interviu de trei ore, acordat jurnalistului german Tilo Jung, Melnik şi-a prezentat activitatea diplomatică şi şi-a expus concepţiile istorice, legate de colaboraţionistul nazist ucrainean, Stepan Bandera. În acest context, Melnik a bagatelizat implicarea lui Bandera în Holocaust şi a susţinut că nu se distanţează de activitatea acestui personaj, declarat în Ucraina drept „erou” şi „luptător pentru libertate”, afirmă într-un comentariu pe Radio France Internaționale scriitorul german originar din România William Totok.
COMENTARIUL LUI WILLIAM TOTOK LA RFI:
Ambasada Israelului din Berlin îl acuză pe ambasadorul ucrainean din Germania, Andrîi Melnik, de bagatelizarea Holocaustului. Reacţii au venit şi din Polonia care a calificat aserţiunile ambasadorului drept „inacceptabile”. Ministerul ucrainean de externe a declarat că părerile ambasadorului legate de politicianul pro-fascist Stepan Bandera (1909-1959) reflectă opiniile personale ale lui Melnik şi nicidecum poziţia oficială a Ucrainei. Ambasadorul a refuzat să comenteze declaraţia Ministerului de Externe de la Kiev. Potrivit ziarului „Süddeutsche Zeitung”, care citează pe o purtătoare de cuvînt a ambasadei, Melnik nu poate comenta declaraţiile Ministerului de care aparţine.
Nu este primul scandal în care este implicat Andrîi Melnik, care din 2015 este ambasadorul Ucrainei la Berlin. După izbucnirea războiului, intervenţiile sale publice au fost însoţite deseori de afirmaţii nediplomatice, provocatoare şi jignitoare la adresa unor politicieni.
Pe semnatarii unei apel pacifist controversat i-a făcut într-o postare pe Twitter) drept „tîmpiţi şi imorali”.
Antologic a devenit derapajul său verbal, din luna mai, cînd a spus că şeful guvernului german, cancelarul Scholz, se comportă ca un „caltaboş supărat”.
Interviul pe care l-a acordat vineri unui jurnalist german a stîrnit nu numai reacţiile de respingere amintite, din partea Poloniei şi Israelului, ci a declanşat şi un val de comentarii în presa germană. (Interviul integral poate fi urmărit aici.)
Este vorba, în primul rînd, despre aserţiunile lui Melnik în care îi ia apărarea ultranaţionalistului ucrainean Bandera şi în care neagă fapte istorice cunoscute. Astfel, ambasadorul neagă dovezile privind uciderea evreilor de către adepţii lui Bandera. Nu există nicio dovadă pentru participarea directă a lui Bandera la uciderea în masă a unor evrei şi polonezi, a spus Melnik. El nu e nici ucigaş şi nici vinovat de Holocaust.
Culpabilizarea lui Bandera ar fi inspirată de naraţiunea istorică răspîndită nu numai de ruşi, dar şi de istoriografia germană, a mai spus ambasadrorul.
În acelaşi interviu, el a explicat de ce a participat, în 2015, la depunerea unor coroane de flori la mormîntul lui Bandera din München.
În acest context l-a descrie pe Stepan Bandera ca „luptător pentru libertate” şi chintesenţa bătăliei pentru independenţa Ucrainei. Din cauza aceasta, a continuat Melnik, Bandera este omagiat ca erou naţional.
Istoricii îl descriu pe Bandera ca un politician care dorea să impună un „fascism transnaţional”, considerîndu-i pe evrei, ruşi, polonezi şi maghiari drept duşmani ai ucrainenilor care trebuie anihilaţi şi epuraţi.
În perioada interbelică, Bandera a participat la atentatul asupra ministrului de interne polonez. A fost condamnat la moarte pentru terorism, scăpînd cu viaţa datorită unor intervenţii externe. Eliberarea din detenţie se datorează ocupării Poloniei de către Germania nazistă. După extinderea războiului spre est, Bandera a salutat intrarea trupelor naziste în oraşul Lviv (Lemberg). A participat cu formaţiunea militară ucraineană (OUN – Organizaţia Naţionaliştilor Ucraineni – ucr. Організація українських націоналістів – înfiinţată deja în 1929, iar, în 1940, fracţionată) – pe care a condus-o – la masacrarea a 800.000 de evrei. În 1943-44 adepţii lui Bandera au ucis peste 100.000 de polonezi care locuiau în partea de vest a Ucrainei.
De concepţiile geopolitice ale lui Stepan Bandera, legate de crearea Ucrainei Mari, aminteşte şi Mariana Hausleitner într-un volum în care descrie dislocările populaţiei germane din Bucovina, în 1940. În acelaşi volum, Hausleitner schiţează un portret al lui Bandera, descrie nuanţat aportul unor etnici germani din România la nazificarea provinciei şi formele colaboraţionismului germano-ucrainean, inclusiv implicarea în Holocaust. (Cf. Mariana Hausleitner, „Viel Mischmasch mitgenommen“. Die Umsiedlungen aus der Bukowina 1940 „Am luat cu noi mişmaşuri”. Dislocǎrile din Bucovina 1940, De Gruyter, Oldenbourg, 2018.)
Neimpresionat de argumentele jurnalistului care l-a intervievat, Melnik a declarat că nu se va distanţa de cele afirmate în cursul convorbirii.
Mai mult, el s-a referit şi la faptul că Bandera nu a fost condamnat la Nürnberg, ceea ce ar atesta că este nevinovat.
Acest argument îl invocă şi neo-legionarii români, uitînd să spună că la Nürnberg au fost condamnaţi numai făptaşii nazişti germani şi nu colaboratorii sau reprezentanţii regimurilor fasciste din alte ţări ca România, Ungaria sau Slovacia.
Invocînd conflictul temporar între Bandera şi regimul nazist, ambasadorul a spus că acesta a fost deţinut în lagărul de concentrare de la Sachsenhausen. Reamintim, că acolo s-a aflat şi liderul legionar Horia Sima. Aceşti deţinuţi însă s-au bucurat de un tratament privilegiat şi au fost eliberaţi în momentul cînd şi-au reluat colaborarea cu autorităţile naziste.