De intrat in „globalism” este relativ simplu. La un anumit nivel economic, acest lucru se intampla automat. Problema este cum iesi din „globalism”. Poti redeveni o economie autarhica? Este ce i se intampla Rusiei si ce incearca Rusia sa faca. Rusia este supusa unor sanctiuni internationale dure care incearca sa-i limiteze accesul la resurse naturale sau financiare din strainatate. La conferinta de presa de ieri, din Antalya, ministrul Lavrov a declarat ca Rusia vrea sa elimine dependenta sa de Occident. O dependenta construita in ultimile trei decenii si pornita de la politica lui Gorbaciov. Dependenta la care s-a adaugat o modificare civilationala, manifestata in zonele de periferie ale imperiului – Ucraina, Georgia, etc, a scris pe blogul său fostul premier Adrian Năstase.
TEXTUL INTEGRAL AL LUI ADRIAN NĂSTASE:
Dupa al doilea Razboi mondial, puterile invingatoare au impus o abordare liberala a ordinii economice globale. Era o reactie impotriva protectionismului economic interbelic si o dorinta, in special a SUA, de a intra pe pietele de resurse sau de desfacere rezervate anterior puterilor coloniale. In plus, dezvoltarea tehnologica, dependenta de materii prime din strainatate si de nevoia unor retele mai largi de desfacere au generat ceea ce numim astazi globalizare. Putem sa introducem in conceptul asta si dimensiuni geopolitice, politica sferelor de influenta, multilateralism, multipolaritate si altele.
De intrat in „globalism” este relativ simplu. La un anumit nivel economic, acest lucru se intampla automat. Problema este cum iesi din „globalism”. Poti redeveni o economie autarhica?
Este ce i se intampla Rusiei si ce incearca Rusia sa faca. Rusia este supusa unor sanctiuni internationale dure care incearca sa-i limiteze accesul la resurse naturale sau financiare din strainatate. La conferinta de presa de ieri, din Antalya, ministrul Lavrov a declarat ca Rusia vrea sa elimine dependenta sa de Occident. O dependenta construita in ultimile trei decenii si pornita de la politica lui Gorbaciov. Dependenta la care s-a adaugat o modificare civilationala, manifestata in zonele de periferie ale imperiului – Ucraina, Georgia, etc.
Avand legaturile politice, economice, culturale taiate cu Occidentul, Rusia, umilita dupa incheierea razboiului rece si frustrata dupa reactia faca de incercarea de a opri extinderea NATO spre Est ar putea deveni o zona de pericol nu doar in plan regional ci si in plan global.
Ma veti intreba, bine si atunci care ar putea fi solutia? Dezmembrarea Ucrainei pentru a „hrani” o vreme un urs flamand? Acceptarea politicii „faptului implinit”, ca in cazul Crimeii? Acceptarea „conflictelor inghetate”, construite pe teritoriul fostei URSS pentru ca Rusia sa controleze puseele suveraniste ale noilor state independente?
Mi-am adus aminte de un banc din timpul comunismului. Doi barbati merg pe strada. La un moment dat, un tip se aproppie si, fara motiv, ii da o palma unuia din ei. Celalalt ii spune „esti un mizerabil, o sa platesti pentru asta. Ai curaj sa-i mai dai o palma”. Tipul ii mai da o palma. Reactia celui curajos; „prietene hai sa mergem acasa. Nu vezi ca e nebun?”
Problema este cum reactionezi si cum poate reactiona eficient comunitatea internationala la un act de agresiune comis de un stat, membru permanent al Consiliului de Securitate ONU, impotriva unui stat mai mic.
Voi incerca sa continui acest tip de analiza.
PS Titlul l-am formulat pornind de la formula celebra propusa de Genscher la CSCE – „consens minus unu” – pentru a elimina votul Iugoslaviei in adoptarea deciziilor referitoare la conflictul din zona.
