de Bogdan Tiberiu Iacob preluare Inpolitics
Întrebarea zilei în România e de ce se încăpățînează Klaus Iohannis să țină mortul politic Florin Cîțu în viață pînă la congresul PNL din 25 septembrie? Pentru simplu motiv că nu înțelege nimeni ce s-ar putea face cu un lider de partid care e cvasi-terminat de pe acum, iar ideea de nou suflu în partid s-a fîsîit deplin. Răspunsul ar putea fi mai simplu decît credem: nu spre congresul PNL trage cu ochiul Iohannis, ci spre alegerile din Germania, cele care vor decide premierul din România.
Poate fi o simplă coincidență, dar deranjul din politica autohtonă s-a petrecut în ultimele săptămîni în paralel cu un fenomen important: în Germania, Partidul Social Democrat a țîșnit în sondaje spectaculos. Spre jumătatea lunii august era pe locul trei în sondaje, după partidul lui Merkel și ecologiști și deja se vorbea despre o posibilă mare surpriză a alegerilor, respectiv preluarea guvernării de către omologul PSD.
În acest moment, e aproape bătut în cuie: SPD a trecut în goană pe locul 1 și distanța dintre el și CDU/CSU, de 4%, crește vertiginos.
Candidatul stîngii, Olaf Scholz, actual ministru de Finanțe, o spune clar: ”Vreau să devin cancelar, despre asta este vorba“. Și vorbește despre o alianță cu ecologiștii și partidul stîngii, Die Linke.
O alianță care deja însumează în acest moment 47%, conform sondajelor date ieri publicității, și va lăsa mai mult ca sigur creștin-democrații complet pe dinafara guvernării, în premieră după 2005.
Oamenii Angelei Merkel se confruntă cu perspectiva opoziției, după 16 ani frumoși.
Problema e că Bundesregierung-ului îi place de multă vreme să dețină controlul asupra guvernului de la București. Ne amintim cum Traian Băsescu și-a trecut partidul, PD, peste noapte, în 2005 de la socialiști la popularii lui Merkel, doar pentru a juca cu cei mari de la Berlin și, implicit, din UE. Candidatura PD pentru PPE fusese depusă cu vreo 2-3 luni înaintea alegerilor din Germania, la care creștin-democrații se arătau favoriți. Băsescu se orientase din timp.
La fel va dori și un Bundesregierung social-democrat: să aibă ”guvernul său” la București.
Și Iohannis se orientează din timp, la fel ca Băsescu.
Relațiile SPD cu PSD au înflorit teribil, în premieră, în perioada guvernării Năstase, cînd social-democrații germani erau conduși de Gerhard Schroder. SPD a fost artizanul introducerii PSD în Internaționala Socialistă, la porțile căreia partidul lui Iliescu și Năstase bătea de multă vreme, zadarnic, pe motiv de ciumă roșie urmașă a PCR, să zicem.
Cînd a bătut Berlinul cu pumnul în masă, PSD a fost primit rapid în lumea bună a politicii internaționale.
Erau vremuri cînd delegații ale conducerii PSD, cu Năstase și Geoană în frunte, erau primite cu onoruri la manifestări precum împlinirea a 140 de ani de la înfiinţarea SPD, unde venea toată lumea bună a social-democrației europene.
În 2005, PSD și socialiștii germani au cedat puterea dreptei, fiecare în țara lui, iar relațiile s-au cam răcit, că, deh, șederea în opoziție nu e chiar așa productivă.
În 2012, însă, SPD-ul german a redevenit interesat de PSD, după ce Ponta devenise premier și se pregătea să o facă din nou după alegerile din noiembrie. Era cît pe aci ca marele congres al PES-ului european să aibă loc la București, dar a încurcat ploile suspendarea lui Băsescu și s-a ales Bruxellesul, în loc.
Cu tote astea, în campania electorală, preşedintele SPD, Sigmar Gabriel, ieșea într-o conferinţă de presă susţinută în comun cu omologul său de la PSD, Victor Ponta, și lansa un mesaj foarte important, aproape tăios, spunînd că aşteaptă de la UE şi de la cancelarul german, Angela Merkel, să declare clar că partidul care câştigă alegerile în România desemnează şi premierul.
„Ne bucurăm că sondajele arată bine, dar în cele din urmă nu sondajele hotărăsc, ci rezultatele alegerilor. De aceea, vă ţinem pumnii ca rezultatele să fie bune şi aştepăm ca rezultatele alegerilor să fie respectate de toţi actorii politici, incusiv de preşedintele României. Aşteptăm de la Uniunea Europeană şi de la cancelarul federal să spună clar că partidul care a câştigat alegerile va fi cel care va desemna premierul. Privim cu suspans asupra datei de 9 decembrie”, spunea Sigmar Gabriel.
E de la sine înțeles că SPD voia să preîntîmpine o eventuală cerbicie a președintelui Traian Băsescu de lăsa PSD să facă guvernul.
„România a avut foarte mult succes sub guvernarea social-democrată inclusiv colaborarea cu liberalii în a restrânge deficite. Ce ne trebuie e creşterea economică. Doar dacă ne întoarcem pe calea creşterii economic în întreaga Europă vom reuşi să îmbunătăţim condiţiile de trai. Este greşit atunci când partidele conservatoare pledează pentru restrângerea cheltuielilor europene, care ar duce la mari dificultăţi economice nu numai în România, ci şi în alte ţări. De aceea îl susţin pe Victor pe Ponta şi partidul său”, mai spunea Sigmar Gabriel.
PSD a reușit să preia frîiele guvernării, dar SPD nu, pînă în ziua de azi, chiar dacă a prins fotolii ministeriale în alianțe.
Vedeta germană a fost gruparea condusă de Angela Merkel, CDU/CSU, ai cărei parteneri în România au fost în ultimii ani PNL, PD, PMP ori UDMR.
Acum, se anunță schimbări majore.
Pe 26 septembrie, a doua zi după congresul PNL, puterea în Germania se conturează a fi preluată de omologii PSD, iar cancelar va fi Olaf Scholz.
Care va dori un guvern la București condus de cei din echipa lui, membri ai aceluiași partid europen, PES, cu al său grup Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților.
În numele bunei relaționări cu noii lideri de la Berlin, Klaus Iohannis e gata să ofere guvernarea partidului lui Marcel Ciolacu, sacrificînd liberalii fără milă.
Dar pentru asta are nevoie de ceva ca de aer: de garanția că nu se întîmplă vreun accident în alegerile din Germania și lucrurile se vor derula exact așa cum se estimează de pe acum.
Dacă l-ar sacrifica acum pe Cîțu și ar investi un nou guvern PNL-UDMR-USRPLUS, ori unul PNL cu sprijin minoritar de la PSD, ipotetic vorbind, Iohannis nu ar mai avea cum să deschidă rapid ”comunicarea” cu noua putere de la Berlin, pentru că ar trebui să facă o nouă schimbare de guvern, după o nouă criză, eventual. Și iarna bate la ușă.
Mult mai comod e să țină cu orice sacrificiu scaunul de premier ocupat cu expiratul Cîțu pînă la congresul PNL/alegerile din Germania și apoi să instaleze la Victoria guvern pesedist, fie și cu susținerea PNL. Ceea ce explică și alinierea PSD la tărăgănările prezidențiale cu moțiunea de cenzură, nemaivorbind de brusca înviorare a lui Marcel Ciolacu.
Pentru că, nu-i așa?, în România a contat dintotdeauna nu situația din țară, ci aceea din marile cancelarii.
- Advertisement -
