Nefăcutele lui Biden se înmulțesc și se agravează pe zi ce trece, împovărând serios și președinția americană, și lupta pentru libertate a democrațiilor, în condițiile în care Europa nu se poate lipsi de protecția SUA, spune într-un comentariu Deutsche Welle.
Dar președintele SUA, departe de a fi un sprijin și-o nădejde, a devenit o daraveră, un bucluc și o belea și nu dă semne să-și poată reveni.La transferul solemn al rămășițelor pământești ale militarilor americani căzuți eroic, săptămâna trecută, printr-un atentat islamist sinucigaș la aeroportul din Kabul, Biden a dat nu atât onorul, cât semne de mare nerăbdare, consultându-și vizibil ceasul de la mână.După atentat, ținuse un discurs denotând dificultăți cognitive, cu totul deplasat ca ton. Unul contradictoriu și semnalizând mai degrabă slăbiciune, depresie și resemnare, decât hotărârea de a-i zdrobi pe teroriștii care tocmai asasinaseră aproape 200 de oameni și pe primii militari americani uciși în Afganistan în răstimp de un an și jumătate. Or, tocmai orientare, empatie, hotărâre și fermitate așteptau zăpăciții, zguduiții, înfricoșații și debusolații americani de la el, spune DW.
În plus, după cum relevă editorialiștii de la Commentary, Biden și-a exersat obiceiul de a plagia. În mod halucinant, a plagiat cuvânt cu cuvânt declarația lui George W. Bush de după mega-atentatele de la 9/11 2001 privind ”neuitarea”, ”neiertarea” și ”vânarea teroriștilor”, ca și cum Biden ar fi urmat să ordone, chipurile, revenirea în forță a trupelor americane în Afganistan. Retorica lui a agravat contraperformanța prezidențială de a declanșa, din inepte rațiuni politice interne, haotica retragere de la poalele Hindukușului la exact două decenii de la debutul războiului antiterorist.În fine, sinistre s-au dovedit inadvertențele și ”explicațiile” confuze ale oficialilor săi militari și civili, bâiguind imbecilități despre cât de ”încredere” și cât de ”competenți” ar fi, pasămite, talibanii. Care talibani tocmai lăsaseră să treacă de punctele lor de control draconic spre afganii adunați în masă la aeroport, ca să scape de islamiștii talibani, pe un terorist al statului islamic încărcat nu cu două-trei, ci cu 11 kilograme de exploziv. Iar acest vot dement de încredere acordat talibanilor, care adăpostiseră Al-Qaida în timpul atentatelor de la 9/11, s-a văzut dat în timp ce președintele SUA culpabiliza grav și armata, și națiunea afgană, dându-le vina pentru o prăbușire în fața inamicului datorată evident mai ales neajunsurilor strategice și tactice majore ale ultimelor trei administrații americane. Și, nu în ultimul rând, greșelilor, gafelor și neghiobiilor celei conduse de Joe Biden. (…)Dar poate nimic nu e mai contraproductiv decât impresia pe care o lasă tot mereu președintele superputerii, că-și supune acțiunile și deciziile ordinelor din culise ale unei camarile anonime. Așa, de pildă, la întrebarea unui ziarist care încerca duminică să-l întrebe despre situația de la Kabul, Biden a replicat că ”nu i s-a permis să răspundă la chestiuni privind Afganistanul”. Întrucît criza afgană continuă iar jurnalistul a insistat, președintele s-a întors cu spatele la el și a dispărut.(…)Or, democrația e libertate. Și, după cum reliefa nu de mult Thea Dorn, o autoare din Germania, unul ”dintre cei mai mari adversari ai libertății e angoasa”. Pe care o sporesc și acutizează și problemele financiare și economice grevând Occidentul. Nu e deci uimitor că, potrivit unui sondaj Allensbach, sentimentul libertății s-a topit în Germania. Doar 36 la sută se mai simt liberi.Se pune, în context, întrebarea, ce opțiuni politice vor fi având ceilalți? Cum să nu devină ei ceea ce Eric Hoffer numea cândva ”adepții fanatici” ai tiraniilor care se răspândesc și ne amenință de pretutindeni și ai mișcărilor de masă, pregătind regimuri autoritare, dictatoriale și totalitare, mase în care individul frustrat și angoasat să-și poate anula, odată cu anxietatea, individualitatea?, este concluzia DW.
