Conf. Dr. Mihai Sava, Medicul Șef al Secției ATI a Spitalului Clinic Județean Sibiu a declarat pentru Turnul Sfatului că legarea pacienților de pat se practică în toate secțiile ATI fiind o procedură care se practică pentru ca aceștia să nu se rănească până când sedativele își fac efectul. Legat de cazurile semnalate într-un articol Turnul Sfatului, Mihai Sava susține că nu poate comenta atâta timp cât informațiile provin din surse anonime.
INTERVIUL ACORDAT TURNUL SFATULUI:
”Acuzațiile prin care se afirmă că decesele unor pacienți s-au datorat deficiențelor terapeutice, trebuie dovedite prin probe”
Am înțeles că există practica legării de paturi a pacienților. Suntem în posesia unor fotografii în care pacienții fie sunt legați, fie au răni la încheieturi în urma legării. De ce se apelează la acest procedeu pentru a calma pacienții și de ce este o practică deja comună în secția ATI COVID a Spitalului Clinic Județean Sibiu?
Contenția mecanică (legarea de pat) a pacienților se practică în toate secțiile de terapie intensivă, fiind utilă la pacienții agitați până când se instalează efectul sedativelor administrate sau atunci când creșterea dozelor de sedative pot duce la instalarea unor reacții adverse amenințătoare de viață. Un pacient agitat poate să se autolezeze prin smulgerea cateterelor, abordului venos sau chiar a sondei necesare ventilației mecanice. Pentru această practică există un protocol intern al SCJU Sibiu. Fotografiile publicate în presă evidențiază flictene la nivelul mâinii unui pacient, flictene care pot apărea în multiple situații chiar dacă acesta nu a fost contenționat mecanic. Contenția se realizează cu centuri de contemție, care sunt echipamente medicale speciale pentru această procedură.
Câți doctori specialiști și rezidenți sunt alocați secției de ATI Covid?
Secției ATI Covid îi sunt alocați un medic specialist sau primar ATI, un medic rezident an mare (an IV-V) și doi medici rezidenți an mic (an I-III) pe perioada turei de dimineață. Pe perioada gărzii pacienții sunt supravegheați de către medicul de gardă specialist sau primar, un medic rezident an mare și doi medici rezidenți an mic.
De ce nu intră doctorii în zona roșie? Din relatările pe care le-am ascultat, aceștia nu intră decât maxim o dată sau de două ori pe lună. În plus, nu există un sistem de supraveghere video, zona roșie fiind complet izolată de către personalul din zona verde.
Medicii alocați zonei roșii intră în aceasta de două ori în decursul turei de dimineață (de 7 ore) cu o pauză de odihnă între cele două intervenții. În timpul acestor intervenții sunt consultați pacienții, se stabilește conduita terapeutică și se realizează tehnicile medicale care trebuiesc realizate de către un medic. Pe perioada gărzii medicii intră în zona roșie la fiecare internare care se face și de câte ori este nevoie dacă starea pacienților o necesită.
Care este motivul pentru care tratamentele sunt supravegheate doar de medici rezidenți? De multe ori aceștia au dat dovadă de lipsă de experiență, au aplicat greșit tratamente, unele soldate cu decese. Este și cazul pacientului XXXXXXX, decedat în luna februarie, în urma unei operațiuni de intubare executată greșit, conform datelor pe care le avem noi.
Permanent în zona roșie se găsesc asistente și infirmiere acestea putând solicita un medic în orice moment. Comunicarea între zona roșie și zona verde se face prin intermediul telefonului mobil al secției cu care se pot transmite și fotografii ale constantelor măsurate de monitoare, aparate de ventilație mecanică, rezultate de laborator și investigații imagistice.
De ce nu se aplică tratamente diferențiate, în funcție de afecțiunile de care suferă pacienții? Din datele pe care le avem noi, pacienți dependenți de insulină și cu regim special au primit aceeași alimentație și medicamentație la fel ca ceilalți pacienți. La fel, în cazul unor pacienți cu grave probleme cardiace.
Acuzațiile prin care se afirmă că decesele unor pacienți s-au datorat deficiențelor terapeutice, trebuie dovedite prin probe și analizate de către persoanele care înțeleg procedurile medicale de specialitate și nu prin prisma unor sesizări anonime.
Care este motivul pentru care se practică sedarea permanentă a pacienților aflați în ATI cu Fentanyl și Propofol două medicamente care, conform relatărilor unor medici, se folosesc înaintea operațiilor, nu în cazul infecțiilor virale? De ce această sedare este administrată tuturor pacienților, indiferent de stadiul bolii?
Sedarea în terapie intensivă se face doar la pacienții agitați pentru ca aceștia să nu-și inducă leziuni proprii. De asemenea sedarea are rol anxiolitic la această grupă de pacienți supuși unui stres psihic foarte mare. Sedarea se face cu doze cât mai mici, titrate, specifice fiecărui pacient, de medicație sedativă astfel ca acestea să nu inducă reacții adverse severe. La pacienții cu intubație orotraheală (IOT) sunt necesare nivele de sedare mult mai profunde pentru ca aceștia să poată tolera tehnicile de ventilație mecanică.
De ce se încalcă în mod constant protocolul privind relaționarea cu aparținătorii? Telefoanele pacienților nu se încarcă, iar singura posibilitate de legătură cu exteriorul, telefonul pus la dispoziția aparținătorilor, este inutil, atâta timp cât medicii nu stau, conform procedurii, în cele două ore pentru a da detalii legate de pacienți. Lucru confirmat atât de lucrători sanitari, cât și de mulți aparținători.
Toți pacienții din zona roșie, care nu sunt intubați și ventilați mecanic dețin telefon mobil propriu cu care pot comunica cu aparținătorii, cu toate că aceste telefoane, prin câmpul electromagnetic, pot interacționa cu aparatura medicală și sunt interzise. S-a decis această măsură din empatie pentru pacienți și familia acestora. Pacienții intubați și ventilați mecanic sunt în imposibilitatea de a vorbi, posesia unui telefon mobil fiind inutilă. Pentru toți aparținătorii pacienților sunt oferite informații pe linia de telefonie fixă între orele 13-14 și 19-20 fie de către medicii alocați zonei roșii Covid, fie de către medicii de gardă.
Cum vă explicați faptul că în alte spitale procentul de mortalitate în ATI COVID este cu 10 procente mai mic decât în Spitalul Clinic Județean Sibiu. De exemplu, 66% la Spitalul Clinic Județean Timișoara, 61% la Institutul ”Marius Nasta” din București. În Sibiu: 75,76% în ultimele șase luni, 71,51% de la începutul pandemiei.
Vă rugăm să ne comunicați sursa datelor statistice pe care ni le-ați prezentat pentru a putea verifica veridicitatea acestora, competența instituției care le-a realizat și variabilele care au fost luate în calcul pentru realizarea acestora. (n.r. datele prezentate în cadrul acestei întrebări, legate de mortalitatea în ATI Sibiu sunt transmise chiar de către Spitalul Clinic Județean, într-un răspuns anterior). Vă stăm la dispoziție pentru răspunsul la alte întrebări cu condiția ca acestea să fie pertinente și punctuale.
