“Mă încearcă o lehamite profundă”. Un titlu spectaculos în presa clujeană! Șoc și groază, grăitorul acestor vorbe mari nu este nimeni altul decât domnul Alin Păunel Tișe. Ar fi amuzant, dacă n-ar fi tragic că un astfel de personaj, fără nicio legitimitate morală, ne vorbește de lehamite. Care este motivul lehamitei lui nici nu mai contează până la urmă.
Fiindcă ideea este că acest impostor, care i-a păcălit din nou pe clujeni (la fenta asta, recunosc, este profesor), simte un vânticel de schimbare și, susținut de trupa liberală de la Cluj și de prin Ardeal, se vede deja liderul reformator mult-așteptat de PNL, înainte ca acest partid să se anchilozeze de tot și să o ia ușurel pe urma altora (nu dăm nume, că se știu).
Un personaj anost, pitit mai mereu în spatele protectorului său primar și al fustelor doamnelor din CJ, a devenit peste noapte un fel de wonder boy, gata să se ia la trântă cu capitala, ca să-i arate el lui Orban că tot de la Cluj se dă ora exactă. Să ne amintim totuși că, în 2010, când s-au tăiat salariile și pensiile, ora exactă se dădea tot de la Cluj… Acuma, nu știu ce i se spune lui Tișe despre cât e el de grozav și ce șanse are să răstoarne puterea în PNL, dar ce pot să spun este că, dacă va fi pe bune, Tișe nu are cum să-l scoată pe Orban din joc. Știți de ce? Pentru că, oricât s-ar chinui, Tișe n-are cum să fie un wonder boy și nici cum să depășească nivelul lui Pinocchio (să nu se supere Pinocchio de comparație), rămâne un politician mărunt și provincial.
În plus, Tișe are atât de multe tinichele (vezi dezastrul de la Cluj Arena, prejudiciul de milioane de euro de la drumul județean Ic-Ponor, falimentarea mai multor societăți din subordinea CJ, scandalul cu aeroportul Cluj, jaful de milioane de euro cu groapa de gunoi, mizeria de la Pata-Rât, destructurarea DGASPC Cluj etc), încât nici măcar PNL nu și-ar putea permite o aroganță atât de mare.
Așa că, domnule Orban, nicio grijă, Tișe n-are cum să te bată pe bune, dar, atenție, are inteligența impostorului ambițios, în stare de orice ca să-și elimine adversarii. Parșivenia și lipsa lui de scrupule nu trebuie subestimate. Tișe a reușit “performanța” notabilă de a transforma CJ în instituția sa de casă, un fel de braț armat al agendei lui politice, personale și de afaceri, cu care a făcut deja ravagii. A fost ajutat de câțiva fideli, între care și de notoriul personaj cu nume de actor de cinema, Călin Cotârlă, fost milițian sifonar-șef la doi ș’un sfert, pus de Igaș și Tișe în 2010 pentru a le masca manevrele, apoi reciclat în consilier al președintelui CJ și, printr-un concurs suspect, cu subiectele la vedere, a devenit funcționar public cu funcție de conducere și șef al corpului de control. Că tot este la modă subiectul cu angajările politice ale liberalilor, poate n-ar fi lipsit de interes ca opinia publică să se uite puțin și la angajările din CJ Cluj, unde se folosește același tipar. Cotârlă este exemplul-tip al tânărului pensionar de lux, care ia pensia cumulată cu salariul, în timp ce aportul lui la activitatea CJ este tot unul de tip doi ș’un sfert (mai nou, cică, sancționează și buna dispoziție a angajaților din CJ, pe care îi urmărește pas cu pas). Acest personaj visa pe vremuri să instaleze prin CJ microfoane și camere, pentru ca angajații să nici nu respire fără permisie. Știu că pare o glumă sinistră, dar este realitatea pură. Despre DGASPC Cluj am tot vorbit. Domnul Tișe a aplicat și aici metoda căpușării și a pus de curând un director adjunct care se lăuda în adrese oficiale că nu face nimic. Din nou, nici asta nu este o glumă, din păcate. DGASPC a fost ani de zile ținta CJ. Numai eu am fost hărțuit în 21 de comisii de disciplină și am avut 25 de plângeri penale (chiar dacă toate finalizate cu clasare). Asta înseamnă că nici nu mori, dar nici nu trăiești. N-am absolut nicio nostalgie, dimpotrivă, dar știu sigur că pe oamenii corecți și profesioniști din DGASPC nu are cine să îi apere. Conducerea instalată acolo face orice ca să rămână în grațiile lui Tișe, iar angajaților le este frică de presiuni și consecințe, în cazul în care s-ar revolta. Așa că oamenii au început să plece. Iar cei care rămân sunt marginalizați. Pilele pnl-iste își fac deja încălzirea pe margine (în special soții și amante de consilieri județeni, locali și primari, care își aleg deja mobilierul de birou).
Domnul Tișe visează la un DGASPC cu servicii externalizate, pentru care a și plătit cu bani grei un audit, însă nu a pus piciorul în viața lui într-un centru rezidențial. Modelul ăsta de politician putred de bogat, dar rupt de realitatea celor care n-au fost la școala “băieților deștepți”, ar trebui să dispară pentru totdeauna din viața politică românească. Este o mare ocazie pentru opoziția din România să facă ceva, dar semnele vitale în banca din spate sunt slabe… Și slabe șanse. Dar, până la urmă, speranța poate fi și ea o formă de #rezist, chiar dacă pasivă. Dar tot e mai bună decât nimic. Ce-mi doresc este să ajungem ziua în care să nu ne mai mulțumim cu (atât de) puțin.
#Rubrica Opinii găzduiește puncte de vedere ale autorului și care nu reprezintă obligatoriu și punctul de vedere al FLUX 24. În spiritul libertății de expresie FLUX 24 publică puncte de vedere diferite
