László Tőkés, preşedintele Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania (CNMT), a atras atenţia asupra necesităţii reconcilierii româno-maghiare, marţi, în deschiderea evenimentului de la Timişoara dedicat celei de-a 31-a aniversări a Revoluţiei din 1989.
Evenimentul dedicat aniversării este organizat de CNMT şi de
Platforma Europeană pentru Memorie şi Conştiinţă (PEMC) la Biserica
Reformată “Cetate” din Timişoara, locul unde a izbucnit revoluţia
care a dus la schimbarea regimului. Din cauza pandemiei, conferinţa
se desfăşoară în spaţiul virtual şi analizează modul în care au
fost reprimate minorităţile în perioada dictaturii.
În discursul său rostit în deschidere, László Tőkés a apreciat
că opresiunea exercitată asupra comunităţii maghiare din România şi
asupra bisericilor sale a jucat un rol decisiv în revolta împotriva
regimului naţional-comunist al lui Ceauşescu. Fostul pastor
reformat a amintit că, în 1989, puterea comunistă din România a
încercat să creeze disensiuni între majoritarii români şi
minoritarii maghiari. Cu toate acestea, niciunul nu a cedat la
diversiunea naţionalistă şi, în mod exemplar, s-au unit împotriva
inamicului comun, împotriva dictaturii ateiste naţional-comunistă.
În opinia lui Tőkés, Timişoara a reuşit să devină primul oraş
liber din România, în data de 20 decembrie, graţie solidarităţii
politico-religioase a aproximativ 10 comunităţi etnice şi tot
atâtea comunităţi religioase.
“Asta numim spiritul Timişoarei, care a adus promisiunea şi
şansa reconcilierii istorice româno-maghiare”, a amintit László
Tőkés. Acesta a mai adăugat că punctul 4 al Proclamaţiei
anticomuniste de la Timişoara, din martie 1990, a pus mărturie şi
în ce priveşte respectul reciproc şi toleranţa dintre români şi
alte comunităţi naţionale, însă minunea de la Timişoara s-a
terminat repede.
László Tőkés a concluzionat că tentativa de pogrom de la Târgu
Mureş, organizată de forţele de restauraţie, au deteriorat
relaţiile româno-maghiare deja în martie 1990, iar “de atunci,
antimaghiarismul, aflat la nivelul naţionalismului de stat,
caracterizează, în România, politicile privind minorităţile”.
Ca exemple ale naţionalismului de stat, politicianul a
menţionat că deţinuţii politici maghiari, István Beke şi Zoltán
Szőcs, se află şi în acest moment în închisoare, că proceduri
discriminatorii juridice şi administrative afectează utilizarea
limbii maghiare şi a simbolurilor maghiare, că retrocedarea
bunurilor bisericeşti şi a bunurilor maghiare, confiscate în timpul
comunismului, nu s-a realizat încă în cei 30 de ani, că cimitirul
militar maghiar din Valea Uzului a fost ocupat prin violenţă de
ultranaţionaliştii români, iar preşedintele Klaus Iohannis şi alţi
politicieni români de vârf incită public împotriva comunităţii
maghiare. De asemenea, Tőkés a enumerat printre dovezi şi faptul
că, de 30 de ani, este aşteptată ancheta agresiunii antimaghiare de
la Târgu Mureş, din 1990, şi tragerea la răspundere a făptaşilor.
László Tőkés a considerat îngrijorător faptul că, la alegerile
organizate la începutul lunii decembrie în România, Alianţa pentru
Unirea Românilor (AUR), o formaţiune naţionalistă de extremă, a
reuşit să intre şi în legislativul de la Bucureşti, iar printre
reprezentanţii acesteia se regăsesc ofiţeri militari de rang înalt,
care au excelat în înăbuşirea Revoluţiei din decembrie 1989.
