Acest jurnalist, Popescu, e specialist în multe, dar se consideră în primul rând scriitor. Nu orice fel, ci de SF. A fost multă vreme groupie al cenaclurilor de „anticipație” care erau, înainte de 1990, parte a strategiei direcției de propagandă PCR de a discredita credința. SF era publicat în foileton , apăreau colecții dedicate ficțiunii științifice și Victor Kernabach putea scrie un roman (suportabil) SF și, în aceeași viață, o carte (ditamai cartea) numită Biserica în involuție al cărei subiect era… desigur, involuția bisericii, a scris jurnalistul Sorin Șerb de la Radio Europa Liberă pe facebook.
CE MAI AFIRMĂ SORIN ȘERB:
Uitați de Philip K, Dick și Lem, SF românesc era, în mod subsidiar, foarte pe linie: se adresa publicului tânăr care trebuia crescut cu miturile moderne ale tehnologiei și științei, ale democraturii spațiale și ale colonialismului socialist. E de înțeles, așadar, de ce dl Popescu este ateu militant, gata să demonteze biserici peste credincioși.
Desigur, poate fi vorba pur și simplu despre faptul că atunci când vorbești atât cât vorbește el, Dumnezeu îți ia mințile. De undeva vin vorbele alea isterice, injectate cu adrenalină? O furie psihanalizabilă a unuia care-și apără paradisul mecanizat (lumea ca program de calculator a lui Musk) de arhanghelii și heruvimii religiei? Sau e un sindrom lateral al vremurilor în care trăim: frica ne isterizează, ne scoate în stradă la manifestații, cum îi scotea pe flagelanți pe vremea Morții Negre, frica ne-a golit de simț critic, ne face să acceptăm orice stegar care ne mână într-o direcție sau alta…
Curios e că toți cei care atacă oamenii Bisericii nu se opresc aici, semn că nu asta au în gând. Nu, deși te asigură că au ceva cu instituțiile, cu păstorii corupți care ne duc la abator, ca să facă ei un ban, nu! nici vorbă, ei vor să demoleze cu totul credința, obiectivul lor e religia, trebuie s-o reducă la caracteristicile ei de „mit astral al omenirii,” adică o poveste cumva moralizatoare și explicativă, fără aplicații practice. Furia lor (subliminală aș zice, dacă nu aș crede totuși că este planificată) se îndreaptă împotriva credinței monoteiste pentru că în spiritualitatea lor nu încape decât credința în universuri politeiste în care, firește, dumnezeii sunt extratereștrii. Nu degeaba cartea lui Daniken Amintiri despre viitor și altele asemeni ei (despre OZN-uri) au fost tipărite în perioada comunistă în tiraje astronomice. Vă vine să credeți? NU tipăreau Biblia sau Patericul, măcar pentru valoarea lor culturală, nu! tipăreau Biserica în involuție, Manualul de ateism științific, cărți despre misticism și obscurantism religios și tot la Editura Politică sau Tehnică, scoteau Erich von Danicken, Florin Gheorghiță sau Inteligența materiei.
Aș fi vrut, desigur, de la dl Popescu și de la ceilalți ca el, să fie la fel de vehemenți împotriva ideologiei totalitare de orice tip ar fi ea (de preferat, comunistă, în cazul nostru). Până una-alta, biserica a avut un rol covârșitor în construcția noastră sufletească, în edificarea noastră culturală, în vreme ce dictaturile, în principal cea comunist, ne-au distrus rădăcinile, ne-a devertebrat și decerebrat. Istoria cărții românești este de neconceput în afara bisericii. Marii cărturari au fost, la început, diaconi și călugări și ei sunt cei care au turnat limba română în forma modernă pe care o mai folosim și azi. Așadar, puțină considerație pentru biserică. În vremurile în care se scria SF socialist, bisericile erau demolate. Ce nevoie aveam de ele, de vreme ce aveam Luntrea sublimă a OZN-urilor? Iar cei care-și aduc aminte de anii 1990, nu pot să uite cât a contribuit dl Popescu și cei ca el la menținerea unui climat de incertitudine și violență perpetuat de părinții lor spirituali. La ce să te aștepți de la unii al căror rai este populat de roboți?