Jurnalistul Cătălin Tolontan a postat pe blogul său un comentariu în care pune sub semnul întrebării unele din acuzațiile procurorilor DNA la adresa Elenei Udrea. Tolontan prezintă mai multe ipoteze. Una se referă la faptul că Ana Maria Topoliceanu, cea mai bună prietenă a Elenei Udrea, ar fi fost racolată de serviciile secrete. Topoliceanu este unul din turnătorii la DNA ai Elenei Udrea. Două din fotografiile realizate în februarie 2014 la Paris când Topoliceanu a fost în vacanță cu Udrea și Alina Bica sugerează că aceasta știa că sunt fotografiate.
PASAJUL DESPRE ANA MARIA TOPOLICEANU DIN ARTICOLUL LUI CĂTĂLIN TOLONTAN
Apărarea și-a format opinia că Ana Maria Topoliceanu, cea mai bună prietenă a Elenei Udrea, a jucat un rol dictat de cineva în toată perioada cînd a stat lîngă ministru.
Procurorii susțin, și sursele Gazetei îi confirmă, că DNA aflase încă de la începutul lui 2014 despre banii primiți de Obreja și, în plus, de oamenii din minister de la Termogaz.
Dacă descoperirea rutei banilor (cea despre care Gazeta povestea în decembrie 2013) s-a întîmplat la DNA în ianuarie 2014, probabil că procurorii ajunsese deja la Topoliceanu. Și, în februarie 2014, Topoliceanu merge, împreună cu Udrea și cu Bica, la Paris. Colabora ea deja? Și numai cu DNA.
Există ipoteza, bazată însă doar pe capete de mărturii, că Topoliceanu a fost racolată de un serviciu secret cînd era lîngă Udrea. Ca prietenă a Elenei, era un nod valoros de informații. Pentru serviciu și pentru public această mișcare este legitimă și pozitivă, ”cu asta ar trebui să se ocupe serviciile, să supravegheze marile infracțiuni, care afectează siguranța națională”.
Dar, pentru acuzare și în logica lungului proces care va urma, folosirea mărturiilor Anei Maria Topoliceanu poate deveni dificilă, pentru că apărarea are șansa să mizeze pe ideea că Topoliceanu a acționat instigator, la ordinul superiorilor din serviciul secret respectiv.
În motivarea acestei teorii, apărarea susține că, atunci cînd Topoliceanu a vrut ”să-l preseze pe Breazu”, ea a jucat un scenariu redactat la DNA. Dovadă că procurorii nu i-au sancționat acel apel pe internet, ei spunînd că Topoliceanu nu a vrut decît să-l facă pe Breazu să spună adevărul.
La care apărarea contraatacă: de ce e nevoie să folosești camuflaje și mesaje mute, o adevărată recuzită clandestină pe internet, cînd vrei să determini pe cineva să spună adevărul? De ce nu l-a sunat Topoliceanu pe telefon pe Breazu dacă nu avea nimic de ascuns?