Postul german Deutsche Welle face o radiografie nemiloasă, într-o analiză, societății române actuale, începînd cu clasa politică, iar constatarea e că între politicienii autohtoni nu există diferneță, cu toții fiind puși doar pe furat, în timp ce prostirea cetățenilor e chiar încurajată de la vîrf, transmite Inpolitics.

”Înaintea începerii campaniei pentru locale, prin negocieri și promisiuni PNL a reușit să atragă de la PSD o serie de primari care știu bine de unde pleacă: de la un partid slăbit cum nu a fost niciodată, buimac, împărțit în mai multe grupuscule. Același joc politic fără mamă, fără tată. Doar actorii și-au schimbat rolurile între ei.

Este, aparent, o anomalie ca o serie de intelectuali cu convingeri de stînga, și nu puțini, să nu voteze PSD, în care nu se regăsesc, ci grupări liberale în care, de asemenea, nu se simt ca la ei acasă. Comparația cu alegerile prezidențiale din 2000, cînd în al doilea tur de scrutin rămăseseră Iliescu și C.V. Tudor, cred că stă-n picioare. Atunci, din teama de a nu ajunge președinte apostolul demagog al „României Mari“, sute de mii de români, poate milioane, l-au votat împotriva voinței lor pe Ion Iliescu.

Politicienii noștri sunt de fapt apolitici. Mai ales în provincie, adversarii politici declarați și cu acte în regulă de la partid se înțeleg de minune. Afacerile oneroase nu au culoare politică și nici convulsii doctrinare. De la vîrful piramidei pînă la bază, politicieni de toate culorile fac jocul de glezne aducător de profit ilicit. Mai dificil este, în unele cazuri, de împărțit prada. Mai apar denunțuri, șantaje, dar în cele mai multe cazuri conviețuirea transpartinică funcționează.

În trei decenii dreapta a fost incapabilă să se unifice într-un singur partid puternic

România se află, atît în ceea ce privește politicienii, cît și, în bună parte, donatorii de voturi, într-un autism funciar. Cum să dai crezare botezatului PSD ca fiind un partid social democrat cînd, în primii anii ai domniei lui Iliescu, puterea pe care o avea în mînă a refuzat retrocedarea caselor, terenurilor și pădurilor foștilor proprietari? De cealaltă parte, în trei decenii dreapta a fost incapabilă să se unifice într-un singur partid puternic, existînd mereu facțiuni divergente, neascultătoare. Tot ceea ce s-a declamat de-a lungul vremii și într-o tabără și în cealaltă ca fiind reforme ale partidelor nu s-a materializat decît în schimbarea conducerii, în genere la presiunea baronilor din teritoriu.

În raport cu clasa politică, prostia populației nu se plătește, ci este încurajată

Electoratul de stînga și cel de dreapta este și el în mare parte unul convențional, ușor de manipulat. Cine, dintr-un sat uitat de lume, stăpînește alfabetul doctrinelor? În raport cu clasa politică, prostia populației nu se plătește, ci este încurajată. Nu avem patul germinativ din care să se decanteze curente politice europene, curente care ar trebui să se nască din capilarele societății. Ne întoarcem, din nou și din nou, la lipsa spiritului comunitar, la individualismul retrograd și gălăgios, la lipsa de educație, inclusiv de educație politică” conchide D.W.