spot_img
9.3 C
București
marți, noiembrie 5, 2024
AcasăAnalizeKurzArbeit, FLEXICURITATEA autorităților și de ce nu e oportun în România

KurzArbeit, FLEXICURITATEA autorităților și de ce nu e oportun în România

-

- Reclama -

de Adrian Câciu, economist, preluare facebook

- Reclama -

Câteva elemente despre realitatea KurzArbeit, instrument flexibil de șomaj folosit în Germania :

- Advertisement -

În Germania, există posibilitatea „muncii flexibile” adică a reducerii programului de lucru al angajatilor în cazul în care antreprenorul trece printr-o perioadă de restrângere a activității ca urmare a unor situații de reducere a valorificării ofertei, a scăderii comenzilor si cererii, pe perioade temporare și bine determinate astfel încât să fie păstrate locurile de muncă și menținute contractele de muncă în vigoare chiar și în perioade mai dificile.

Pe perioada respectivă, în anumite condiții foarte clar stabilite (afectarea unui numar de cel putin 10% din lucrători, scăderea cu o pondere importantă a comenzilor) angajatorul plătește partea de salariu aferentă timpului de lucru efectiv lucrat.
Pentru diferența de salariu, angajatul primeste din ASIGURAREA DE ȘOMAJ, o sumă cuprinsă între 60% și 67% din diferența dintre salariul brut și salariul efectiv încasat de la angajator.
Cu alte cuvinte, fără a fi intrerupt contractul de muncă, fără a trimite oamenii în somaj angajatorii au la dispoziție acest instrument iar angajații sunt protejați primind, în mare parte, salariul care se cuvenea și în context normal, salariu sustinut partial de statul german.

- Advertisement -

Dar, aceasta sustinere se face din rezervele înregistrate la Fondul de Șomaj, din asigurările de somaj, pentru care fiecare angajat plateste lunar 1,5% din salariul brut, la care se adaugă o cotă de 1,5% din salariul brut, cotă pe care o plătește angajatorul.
Susținerea se face astfel din excedentele înregistrate la Fondul de Șomaj, din rezerve, pe perioade determinate de timp.

Evident, acest instrument de somaj flexibil este valabil pentru situatiile în care asigurările de somaj sunt achitate la zi.

Reținem astfel că este vorba de o altfel de legislatie a muncii dar si ca statul german nu plătește aceste sume din alte surse decât cele acumulate în decursul anilor, respectiv asigurarile de șomaj.
Mai retinem și faptul că statul sustine doar 60-67%(funcție de vechimea contractului si alte condiții) din diferentele la salariu pe care angajatorul nu le poate plati în mod justificat si verificabil.
Cu alte cuvinte, angajatul pierde la salariu dar nu pierde locul de muncă.

Să ne întoarcem la România unde se doreste a se introduce un mecanism similar.

1. Legislatia muncii este total diferita, mecanismul de somaj este cu totul altul, digitalizarea este aproape zero referitor la dinamica pieței muncii.

2. Autoritatile române nu au rezerve la Fondul de Șomaj, acestea fiind pe deficit asa cum s-a vazut la rectificarea bugetara când au fost prevazute subventii de la bugetul de stat pentru susținerea somajului tehnic.
Cu alte cuvinte, la acest moment, instrumentele susținute din Fondul de Somaj se fac pe datorie, pe împrumut.

3. Autoritățile române intenționeaza să creeze un instrument similar KurzArbeit care să fie finanțat exclusiv din ÎMPRUMUTUL pe care statul român vrea să il ia din instrumentul SURE.
Împrumut, cu dobândă.

4. În ce context se întâmplă aceasta dezbatere:
a. Companiile au avut facilitati de neplată a taxelor, iar pe cale de consecință veniturile statului s-au diminuat.
b. Fondul asigurarilor de somaj este pe deficit, din el asigurându-se și plata șomajului tehnic dar și plata șomajului efectiv.
c. Cheltuielile bugetare devin din ce în ce mai dificil de finanțat din veniturile bugetare, astfel ca guvernul se împrumută zilnic pentru a asigura finanțarea deficitului.
d. Nu exista nici o garantie că astfel de masuri vor fi eficiente sau ca vor avea efect având în vedere că Romania de abia intră în recesiune, iar principiul „bulgarelui de zăpada” și al contagiunii de abia începe să își facă simtită prezenta.

În astfel de conditii în care:
a. în toti anii precedenti, s-a vazut doar aportul în PIB al antreprenorilor dar nu si aportul în bugetul de stat, unde am înregistrat cele mai slabe încasări la impozitul pe profit, iar aici ma refer la „marii investitori” europeni unde transferurile de venituri, adica optimizarile fiscale, au fost un modus vivendi.
b. Salarizarea angajatilor nu a fost una la nivel european(25% din media UE) in timp ce productivitatea a fost la 69% din media UE si puterea de cumparare a fost ținută jos prin exploatarea ieftină a forței de munca.
c. Avem 9 milioane de persoane care au, prin lege, de primit drepturi in bani iar pentru ele nu se gasesc solutii.
d. Avem 2 milioane de persoane platite la salariul minim brut pe economie si alte 1,5 milioane de persoane fara loc de muncă care reprezintă costuri sociale ce apasa pe bugetul statului.

Cum poate fi oportuna achitarea partiala a salariilor din mediul privat pe datorie, pe împrumut?
Cand noi nu avem bani sa plătim ceea ce este stabilit prin legile în vigoare?
Ce facem? Amanetăm țara si închidem in timp ce investitorii au protectie pe datoria statului?

PS să vă obisnuiți cu un nou termen de romgleză folosit ca de obicei cu mult elan de autoritățile române: FLEXICURITATE.
Atât s-a putut, așa ne place.

Nu este oportună finanțarea unui instrument de tip KurzArbeit in România cat timp bugetul de somaj este pe deficit.

- Advertisement -
spot_img
spot_img
- Advertisment -spot_img
spot_img