Astăzi, se împlinesc 79 de ani de la primul val al deportărilor staliniste din Basarabia și Bucovina de Nord. Potrivit datelor Asociaţiei Foştilor Deportaţi şi Deţinuţi politici din Republica Moldova, în noaptea dinspre 12 spre 13 iunie 1941, aproape 23 de mii de oameni au fost ridicaţi şi trimişi în exil în Siberia. An de an, supraviețuitori ai deportărilor staliniste sau urmaşi ai celor deportați, politicieni, se adună în scuarul Gării Feroviare din Chișinău pentru a marca tragicele evenimente din 1941. De aici, mii de oameni au fost urcaţi în trenuri de marfă şi duşi în Siberia şi Kazahstan, transmite RFI.
De dimineața, în scuarul Gării Feroviare de la Chișinău, la Monumentul ”Trenul durerii”, au depus flori în memoria celor deportați în Siberia, membrii Asociației Unirea-ODIP, dar și reprezentanți ai Partidului Platforma Demnitate și Adevăr.
Președintele moldovean, Igor Dodon, nu a venit deocamdată cu un mesaj cu prilejul celor 79 de ani de la tragicele evenimente din 1941. Pe pagina de Facebook, sâmbătă, Dodon a postat un mesaj de felicitare pentru președintele României, Klaus Iohannis, care își marchează ziua de naștere.
Așadar, ceea ce s-a întâmplat acum 79 de ani, a fost primul din cele 3 valuri de deportări masive de populaţie din RSSM. Violenţa şi represaliile au fost modalităţile sigure prin care puterea sovietică îşi putea impune voinţa în spaţiul de la est de Prut. De obicei, o echipă formată din doi-trei militari înarmați și un lucrător al securității bătea la geamul casei, în plină noapte, luând prin surprindere gospodarii. ”Într-un sfert de oră să fiți gata!”, era ordinul care li se dădea oamenilor cuprinși în spaimă de cele întâmplate, neînțelegând unde merg și de ce. Deseori, printre cei care veneau să ridice oamenii se găsea și ”binevoitorul sau binefăcătorul” care a denunțat familia și, astfel, ajuta NKVD-ul să depisteze ”elementele periculoase”.
Deportaților le era permis să ia câte 10 kg de fiecare persoană, numai că, de multe ori, tot ce era mai de preț sau mai util în bagajele celor deportați le împărțeau între ei cei care i-au ridicat în miez de noapte. Îndată, erau urcați în camioane sau chiar, în unele sate, în căruțe, fiind duși până la gara de trenuri.
În stațiile de cale ferată, membrii fiecărei familii erau separați: capii de familii într-o parte, tinerii peste 18 ani în altă parte, iar femeile cu copii mici și bătrânii, aparte. A urmat îmbarcarea în vagoanele de marfă, câte 70-100 persoane. Pe vagoane scria: ”Tren cu muncitori români care au fugit din România, de sub jugul boierilor, ca să vină în raiul sovietic. Ieșiți-le în cale cu flori!” sau ”Emigranți voluntari”.
Deportații au fost transportați în condiții inumane, în vagoane de marfă închise, iar pe drumul care putea dura şi şase săptămâni, aceştia nu au beneficiat de asistenţă medicală, de apă sau mâncare şi au călătorit în condiţii igienice precare. La destinaţie au fost obligaţi să îşi construiască propriile lagăre, să lucreze în condiţii foarte grele – temperaturi extreme, norme de muncă greu de atins, hrana proastă şi puţină.
Potrivit datelor din arhivă, în Basarabia, Nordul Bucovinei şi Herţa au fost ridicate de la casele lor 29.839 de persoane, dintre care 5479 au fost arestate, ca “membri ai organizaţiilor contrarevoluţionare şi alte elemente antisovietice”, şi 24.360 au fost deportate. Într-un memoriu întocmit la 15 noiembrie 1941 de autorităţile române se menţiona unde au fost deportaţi basarabenii: S.S. Kazahă – 9.954 de persoane, R.A.S.S. Komi – 352, regiunea Krasnoiarsk – 470; regiunea Omsk -6.085 şi regiunea Novosibirsk – 5.787. În Kazahstan, deportații din RSSM se aflau în regiunile Aktiubinsk (6.195 persoane), Kîzîl-Ordînsk (1.024) și Kazahstanul de Sud (2.735), iar în regiunea Omsk erau dispersați în 41 de raioane.