COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS):
Săptămîna trecută au existat două știri care ar fi trebuit, în opinia noastră, să zguduie din temelii opinia publică, dar nu au făcut-o. Mai dezbătută a fost știrea că a murit o anume prințesă Sturdza, fără a fi prea clar cine a fost doamna în cauză, și de ce ar trebui, potrivit burtierelor, ca România să fie în doliu. Lipsa de reacție în cazul celor două știri arată, din păcate, două lucruri: societatea noastră nu are nici o clasă politică minim responsabilă, nici anticorpii necesari propriei protecții. Românii par să fi abandonat orice reacție, convinși că e, oricum, inutil.
Prima dintre știri e cea furnizată de barometrul realizat de Institutul Kantar la comanda Parlamentului European, ceea ce elimină din start dubiile stîrnite în mod uzual de sondajele autohtone aruncate pe piață de te miri cine și făcute adesea, din burtă.
Conform sondajului respectiv, România a căzut, pentru prima oară după revoluție, sub cota 50% de deschidere a populației față de Uniunea Europeană.
Altfel spus, față de Occidentul la care au visat generații întregi, sub comunism, și pe care îl avem acum la îndemînă.
În luna martie, conform unei cercetări similare, încă stăteam bine: 53% dintre români credeau că apartenența la UE e un lucru bun.
În doar cîteva luni, am avut o prăbușire de 6 procente, pînă la 47%, iar trendul e descendent.
Dacă nu se face ceva grabnic, se va petrece un fenomen teribil: la 1 ianuarie 2019, președinția UE va fi deținută de o țară în care e posibil și probabil ca doar 30-35% dintre cetățeni să mai creadă în UE.
Adică un non-sens politic.
Avem, deja, conform sondajului, o falie între conducători, cu președintele în frunte, care trag spre UE, și popor, care nu mai vrea în respectiva direcție.
Or, cînd conduci împotriva voinței populare, se nasc și se amplifică rapid probleme majore.
Nu spunem că poporul are mereu dreptate, de aceea democrația nici nu aplică guvernarea prin consultări populare.
Dar atunci cînd nu are, e semn că s-a greșit pe undeva, pe sus. Și că e nevoie urgentă de măsuri care să îndrepte situația.
Oamenilor trebuie să li se explice cum stau exact lucrurile, de ce există probleme și cum trebuie depășite, ce riscuri își asumă în cazul unei opțiuni nepotrivite șamd. Poate și Brexitul ar fi putut fi evitat dacă politicienii britanici ar fi acționat mai hotărît la vremea respectivă.
La noi, însă, știrea a trecut aproape neobservată, în orice caz, fără cea mai mică reacție din partea președintelui, a premierului, a partidelor politice mari, chiar a liderilor societății civile.
Nimeni nu a tras vreun semnal de alarmă, nimeni nu a venit cu vreo propunere concretă.
Vestea că România a devenit, oficial, eurosceptică, nu a mișcat nimic la nivel înalt.
Mulți își vor fi spus că ceea ce nu se comentează, nu există.
Eroare maximă.
La fel ca un cancer nedepistat, euroscepticismul ar putea avansa în lunile și anii următori pînă la cote de avarie, sub nasul indiferent al autorităților.
Iar consecințele sunt greu de imaginat în acest moment.
O a doua știre de o gravitate imensă a venit dinspre fostul colonel SRI Daniel Dragomir, audiat iar la Comisia de resort, zilele trecute, și care a continuat să posteze dezvăluiri pe blog.
De această dată, însă, unele total aparte față de cele anterioare.
Dragomir nu a mai vorbit despre șamenurile de afaceri la care s-au dedat oameni din conducerea SRI, în ultimii 10-15 ani, despre dedesubturile campaniei anticorupție ori despre jocurile politice.
Ceea ce a dezvăluit el a fost de-a dreptul șocant: anume că cei care au condus serviciul în perioada amintită au distrus, cel mai probabil în mod controlat, capacitățile de acțiune împotriva terorismului – adică exact rațiunea de a exista a SRI – stabilind o nouă direcție principală de activitate și anume instituirea unei conduceri paralele a statului.
”Ca profesionist al problemei antiteroriste și finanțării terorismului, pot spune, fără a încălca nicio normă sau vreun secret, că obținerea unor capabilități de valoare în lupta anti-teroristă și de combatere a spălării banilor în acest domeniu cere ani întregi de muncă asiduă.
Distrugerea acestor capacități speciale sau ducerea lor la un nivel inferior poate surveni în foarte scurt timp, în special ca urmare a unor decizii greșite / interesate.
Din păcate, în timpul lui Florian Coldea, al lui Sorin Gabriel Cozma și al altora, după 2009, au existat motivații personale de distrugere a acestor capabilități, cu scopul de a facilita interesele Statului Paralel, care sunt în prezent relevate și descoperite în Comisia Parlamentară.
Sunt încrezător că actuala conducere a SRI încearcă să facă față acestei distrugeri, să identifice cele mai bune soluții operaționale și tactice și să reconstruiască aceste capacități pierdute.
Statul Paralel și nomenclatura au distrus capacitățile de apărare ale interesului național și au folosit puterea pe care o aveau pentru interesele acestui Stat conspirativ”.
Aceste afirmații nu au, din nefericire, decît două unghiuri de abordare, și ambele duc către situații catastrofale.
1) Daniel Dragomir spune adevărul, și este credibil, pentru că el însuși a deținut funcția de Șef Grupare sectoare informativ operative DGPCT – direcția generală de prevenire și combatere a terorismului.
Altfel spus, nu vorbește din auzite, despre departamente cu care nu avut legătură, ci strict despre ceea ce a făcut obiectul său de activitate.2) Daniel Dragomir nu spune adevărul, ceea ce înseamnă că dorește să facă SRI cel mai mare rău posibil în numele unor interese personale ori ale unor structuri care l-ar manevra.
În acest caz, marea întrebare devine: cum a fost posibilă aducerea unui asemenea om în SRI, promovarea lui la cel mai înalt nivel la o vîrstă relativ fragedă, cum a ajuns să i se încredințeze misiuni de top, precum răpirea din Irak, cum a fost posibil să fie decorat inclusiv de CIA pentru meritele sale?
O asemenea ”defecțiune” ar trebui să ducă la demisiile tuturor șefilor din primele 2-3 eșaloane ale SRI, la anchete ample și la refacerea din temelii a serviciului, cam la fel cum s-a întîmplat în securitate după fuga lui Pacepa.
