Cancelarul german Friedrich Merz a declarat că abordarea provocărilor economice ale ţării se dovedeşte a fi o sarcină mult mai dificilă decât anticipase iniţial, scrie Bloomberg.
De la preluarea mandatului în acest an, Merz a promis reforme ample menite să reducă birocraţia, să modernizeze infrastructura şi să stimuleze cererea internă. Guvernul său are în plan investiţii de sute de miliarde de euro în drumuri, poduri şi forţele armate, pentru a susţine productivitatea.
Sâmbătă, el a subliniat noile stimulente fiscale pentru investiţiile de afaceri şi şi-a reiterat opoziţia faţă de creşterea taxelor pentru companiile mijlocii.
În România, pachetul al doilea de reforme ar fi urmat să conţină, potrivit promisiunilor din trecut, măsuri de tăiere a cheltuielilor publice şi nu noi creşteri de taxe. Creşterile de taxe (TVA majorată la 21%, renunţarea la majoritatea beneficiilor salariale) fuseseră deja cuprinse în „pachetul 1“. Promisiunea fusese aşa: în primul pachet majorăm unele taxe pentru echilibrarea veniturilor statului, iar în pachetul al doilea şi al treilea tăiem din cheltuielile statului întru acelaşi scop enunţat în pachetul întâi. Însă şi pachetul al doilea cuprinde, după cum se vede, noi majorări de taxe.
„Nu va fi ultima majorare de taxe“, spun economiştii consultaţi de ZF. Pentru că măsurile economice prociclice (majorezi taxe când ar trebui să le scazi) sunt asemenea unei boli ce creşte din propria-i neputinţă. Nu sunt bani la buget, majorezi taxele. Deficitele mari obligă guvernul să majoreze taxele pentru că nimeni nu-l mai împumută decât la dobânzi ce ameţesc minţile lucide. Creşterea taxelor sugrumă consumul. Orice împrumut al statului, în aceste condiţii, înseamnă inflaţie. Reducerea de consum înseamnă creştere economică mică. Statul tipăreşte, practic, bani, iar BNR nu are aici controlul pentru că, dacă ar majora, cum ar fi normal, dobânda-cheie ar lovi şi mai mult în economie.
