Gafa de proporții a trecut neobservată timp de trei ani întrucât acești refugiați nu înțeleg ceea ce citesc.
Catherine Lemaire, traducătoare, îi ajută pe refugiați să-și facă lecțiile ; ea a descoperit săptămâna trecută aceste fraze și le-a postat pe Facebook.
A sosit imediat apoi reacția Centrului pentru promovare socială Erasme. Directorul centrului, Bernard Desécluse, a recunoscut că, la vremea la care au fost redactate aceste texte, nimeni nu le-a verificat.
Dar cum este posibil ca un profesor să includă într-un material didactic exemple care au un caracter atât de sensibil? Singura scuză pe care a găsit-o centrul de promovare socială este că nu se poate vorbi de rasism sau stigmatizare, întrucât așa numitele manuale au fost scrise înainte de atentatele de anul trecut.
Si care sunt de fapt regulile de care se ține cont în cursul redactării unui manual?
Mirela Niță Sandu, profesor la Bruxelles, de limba româna ca limba străină, ne explică faptul că manualele trebuie să țină cont în primul rând de nivelul celor cărora le este destinat. Nivelul este definit într-un așa numit „cadru european comun de referință.
Urmează apoi temele abordate, se merge pe așa numita „pedagogie acțională” care îi oferă celui ce învață exact vocabularul de care are nevoie.
In fine, spune Mirela Niță Sandu, există manuale care abordează așa zisele stereotipuri. „Trebuie să fim foarte atenți cu aceste stereotipuri, spune ea, pentru că ele pot fi pozitive sau negative. Daca vorbești despre cele pozitive, e în regulă, dar cum le abordezi pe cele negative? Poți atinge omul fără sa vrei, iar asta poate sa lezeze, face foarte mult rău.”
Intre timp s-a renunțat la serviciile profesorilor care au redactat textele în chestiune, iar identitatea lor nu a fost divulgată.
Noile manuale, care vor fi disponibile în septembrie, nu vor mai conține frazele despre care vorbim. Până atunci, însă, textele controversate rămân în vigoare pentru cei 150 de refugiați irakieni și sirieni aflați la Bruxelles.
