Postura gaullistă a lui François Fillon, lipsa de probleme judiciare şi refuzul său de a transforma politica într-un spectacol, ar fi unele din ingredientele care au permis această performanţă inedită în istoria dreptei franceze. In urmă cu două săptămâni, nimeni nu prevedea un astfel de scenariu, toate sondajele, fără nicio excepţie, îl dădeau pe Fillon mult în spatele duo-ului Juppé-Sarkozy. In doar 15 zile, ex-premierul a câştgat 30 de puncte, o basculare spectaculoasă nemaivăzută în viaţa politică franceză. Cum programul lui Fillon era cunoscut de multă vreme, poziţiile sale în diverse domenii, la fel, analiştii caută alte explicaţii pentru acest rezultat surprinzător.
Una dintre ale ar fi « revolta electoratului » contra legii sondajelor şi a mass-mediilor care s-au încăpăţânat să le « vândă » acelaşi scenariu de luni de zile. După modelul déjà trăit în Marea Britanie în momentul Brexitului şi cu SUA la recentele alegeri soldate cu victoria lui Donald Trump, francezii – sau cel puţin cele 4 milioane de alegători care s-au deplasat duminică la una din cele 10 mii de secţii de votare – au vrut să dezmintă prezicerile şi au mizat pe al treilea om. Pe scurt, am asistat la un soi de revoltă populară contra elitelor politico-mediatice.
Reînvierea lui François Fillon – care, să nu uităm, a fost foarte popular pe vremea când Sarkozy era preşedinte şi şeful lui direct – s-ar datora apoi şi dorinţei electoratului de a asana puţin clasa politică. Alain Juppé a fost confruntat în trecut cu probleme judiciare, ba chiar a fost şi condamnat, în timp ce Nicolas Sarkozy este în colimatorul justiţiei într-o serie de afaceri.
In fine, într-o lungă analiză a votului de duminică, ziarul Libération notează că Fillon a profitat de trei dinamici favorabile. A fost cel mai bun la dezbatereile televizate cu concurenţii lui, a refuzat să facă un spectacol pe platou şi şi-a derulat propunerile pe un ton auster dar pedagog. François Fillon a câştigat apoi electoratul de dreapta, mica burghezie care nu a apreciat apropierea lui Juppé de centristul François Bayrou dar nu-l dorea nici pe Sarkozy. In fine, Fillon a ştiut să-i atragă pe catolicii conservatori – unii spun chiar integrişti. Apărător al creştinilor din Orient, critic vehement al wahabismului saudit şi opus adopţiilor de către cuplurile homosexuale şi mariajului gay – vrea să rescrie legea Taubira ca să avantajeze familia tradiţională – François Fillon şi-a atras un electorat mult-râvnit şi « vânat » inclusiv de extrema dreaptă.
Conservator în domeniul societal, François Fillon este şi ultraliberal în economie
Admirator pe faţă al ex-premierul britanic Margaret Thatcher, François Fillon propune un program economic extrem de liberal. Vrea să suprime 500 de mii de posturi de funcţionari – profesori, infirmieri, etc – vrea să revină în serviciul public la 39 de ore de lucru pe săptămână – faţă de 35 actualmente – iar în sectorul privat vrea să autorizeze munca până la limita maximă de 48 de ore hebdomadare autorizată în Europa. François Fillon doreşte de asemenea o reducere a cheltuielilor publice şi o mărire a vârstei de pensionare. In fine, ex-premierul francez vrea o creştere cu 2 puncte a taxei TVA, lucru care automat va scumpi preţurile la toate produsele. Tot atâtea propuneri revoluţionare şi ultraliberale pentru francezi care, din punctul de vedere al actualei majorităţi de stânga, ar oferi o şansă nesperată socialiştilor la alegerile de anul viitor.
